duminică, 19 iulie 2015

Poem de José Hierro (trad. în română)





EL NIÑO DE LA JAULA VACÍA

Con tus manos hiciste libres
--con tus propias manos-- las aves.
Hijo: qué sueñas, sombra, símbolo
del hombre que rompe sus cárceles,

del que libera pensamientos,
palabras que se lleva el aire;
del que dio canto y dio consuelo
y no halló quien lo consolase.

Solitario, mudo, ceñidas
las sienes de hojas otoñales.
En la boca reseca el gusto
de la sal de todos los mares.

La sal que dejaron las olas
de los días al derrumbarse.

---José Hierro---

COPILUL DIN COLIVIA GOALĂ

Cu mâinile tale ai dat libertate
--cu propriile tale mâini—păsărilor.
Fiule: cel care visezi, umbră, simbol
al omului care rupe gratiile sale,

cel care lasă să zboare gândurile,
cuvinte care se ridică în văzduh:
cel care a cântat și a consolat
și nu a avut cine să îl aline.

Solitarul, tăcutul, adunatele
temple de frunze tomnatice.
În gură se simte gustul ardent
al sării din toate mările.

Sarea lăsată de valurile
zilelor atunci când se sparg.

---José Hierro---
(Cartea halucinațiilor)

marți, 9 iunie 2015

OCTAVIO PAZ, SILENCIO/TĂCERE




SILENCIO

Así como del fondo de la música
brota una nota
que mientras vibra crece y se adelgaza
hasta que en otra música enmudece,
brota del fondo del silencio
otro silencio, aguda torre, espada,
y sube y crece y nos suspende
y mientras sube caen
recuerdos, esperanzas,
las pequeñas mentiras y las grandes,
y queremos gritar y en la garganta
se desvanece el grito:
desembocamos al silencio
en donde los silencios enmudecen.

Octavio Paz,
Bajo tu clara sombra


TĂCERE

Așa cum din adâncurile muzicii
răsare o notă
care vibrează și crește și se înalță
până ajunge să amuțească în altă melodie,
răsare din adâncurile tăcerii
altă tăcere, turn ascuțit, sabie,
și urcă și crește și ne ridică în aer
iar în urcarea-i cad
amintiri, speranțe,
micile și marile noastre minciuni,
și vrem să țipăm iar în gâtlej
dispare strigătul:
poposim la poarta tăcerii
acolo unde tăcerile amuțesc.

Octavio Paz,
Sub umbra ta luminoasă

joi, 7 mai 2015

Poema de Silvia Rodríguez Ares (trad. al rumano)





***
mirá si fuera cierto
que detrás de los jazmines
se esconden las palabras

¿cuál elegirías
para vos?

me gustan tus pestañas verdes
y decís que no sabés
tocar un nombre
con los dedos

la música se ríe de nosotros

cuánta belleza
que provoca el aire


***
dacă e adevărat
că după florile de jasmin
se ascund cuvintele

pe care vei alege
dintre ele?

îmi plac genele tale verzui
și sunt sigur că nu știi
să atingi un nume
cu degetele

muzica râde de noi

cât frumos
aduce aerul