***
Doar
cerul stă sus
printre
ramurile seci,
sfârșit de gerar
***
Tan sólo
el cielo
en los
árboles secos,
tarde de
enero
(Del SOLO TIEMPO
CARPETA NUMERADA DE HAIKUS Y ACUARELAS)
sâmbătă, 23 noiembrie 2013
luni, 18 noiembrie 2013
LA CANIBAL VORACIDAD DE LO INASIBLE de Pilar Iglesias de la Torre (trad. al rumano)
VORACITATEA
CANIBALĂ A INTANGIBILULUI
În profilul șters al umbrei,
În profilul șters al umbrei,
în plină fugă, mă întâlnisem
poate unde era imposibil.
Acest întuneric care, privindu-l,
sângerează, în lupta
cu sine însuși.
Însă,
a evada,
leac inutil
contra voracității canibale a intangibilului…
E posibil,
e chiar uman să simți tentația
unei rocade,
sau să tragi hotare
în verighetă… Da.
Să încaleci mirosul fără lumina din fantă
cu frică și din proprie
voință,
nu e proiectul
care să pună în umbra amiezile… Mai mult,
doar în adâncuri
se țin ascunse listele
și ligamentul tare al acelui genom, care a fost
crisalidă,
care continuă să fie… înăuntru sau în afara
cernelii,
ceea ce suntem, cât mai suntem.
LA
CANIBAL VORACIDAD DE LO INASIBLE
En el perfil desdibujado de la sombra,
huyendo, me encontré
quizá, de donde no podía. Esa oscuridad que, al mirar,
sangra, en su retorcer la lucha.
Pero, escapar,
placebo inútil
ante la caníbal voracidad de lo inasible...Es posible,
incluso humano, sentir la tentación
de un enrocarse,
o ceñir fronteras en anillo....Sí.
Cabalgar el olor sin luz de la rendija
a golpe de miedo y voluntad,
no es proyecto que encandile mediodías....Mas,
sólo en la profundidad
se esconden las listerias
y el tendón bastión de aquel genoma, crisálida que fue,
que sigue siendo.....dentro o fuera de la tinta,
lo que somos, mientras somos.
En el perfil desdibujado de la sombra,
huyendo, me encontré
quizá, de donde no podía. Esa oscuridad que, al mirar,
sangra, en su retorcer la lucha.
Pero, escapar,
placebo inútil
ante la caníbal voracidad de lo inasible...Es posible,
incluso humano, sentir la tentación
de un enrocarse,
o ceñir fronteras en anillo....Sí.
Cabalgar el olor sin luz de la rendija
a golpe de miedo y voluntad,
no es proyecto que encandile mediodías....Mas,
sólo en la profundidad
se esconden las listerias
y el tendón bastión de aquel genoma, crisálida que fue,
que sigue siendo.....dentro o fuera de la tinta,
lo que somos, mientras somos.
duminică, 17 noiembrie 2013
LAS HORAS VACÍAS de Pere Bessó (trad. al rumano)
LES HORES
BUIDES
Mentre tu
dorms,
dic el
teu nom de nou a cau d’orella,
foragite
històries d’animals horribles,
atrac el
llenguatge de les roses secretes,
la música
apegalosa del agua
que em
lliga al cor
com un
planeta a la seua òrbita.
No em cal
cap altre nom,
car
treballes en el somni matèries
tan a
prop de la mort com de la vida,
i tinc
gran por de destruir tant per tu,
que em
calle suorós al llit de l’ànsia.
(de La
tardor encesa, 2013)
LAS HORAS
VACÍAS
Mientras
tú duermes,
digo tu
nombre de nuevo al oído,
historias
alejo de animales horribles,
convoco
el lenguaje de las rosas secretas,
la música
pegajosa del agua
que al
corazón me liga
tal un
planeta a su órbita.
No
necesito ningún otro nombre,
pues
trabajas en el sueño materias
tan cerca
de la muerte como de la vida,
y tengo
gran miedo de destruir tanto por ti,
que callo
sudoroso en el lecho del agua.
ORELE
PUSTII
În timp
ce dormi,
din nou
șoptesc numele tău la ureche,
feresc
poveștile de fiare strașnice,
adun
limbajul trandafirilor tainici,
muzica
lipicioasă a apei
ce se
prinde de inimă
ca o
planeta pe orbita sa.
Nu am nevoie de alt nume,
deoarece
lucrez în vis cu teme
foarte apropiate de moarte și de viață,
și mi-i teamă să distrug atâtea pentru tine,
bătături transpirate pe patul de apă.
sâmbătă, 16 noiembrie 2013
PLANETĂ FĂRĂ ORBITĂ/PLANETA SIN ÓRBITAPLANETA SENSE ÒRBITA
PLANETĂ FĂRĂ ORBITĂ
Rămân în timp doar niște amintiri,
cruci de ciment încrustate pe cer,
nume
comune mâncate de cari,
planete
reci, fără de vreo orbită.
Punțile
toate dispar și lipsesc
punctele
cele pitice, de reper,
pe care
se sprijină într-o pagină
jumătatea
cea grea a cuvintelor.
Sunt
împinse, expulzate din cerc
corpuri ciudate, căzute în dizgrație,
aflate în
proces avansat de alterare,
de care nici corbii nu se apropie.
PLANETA SIN ÓRBITA
Lo que queda son unos recuerdos,
cruces de cemento esculpidas en el cielo,
nombres comunes llenos de bichos,
los planetas fríos, sin ninguna orbita.
Los puentes disaparecen y faltan
los puntos pequeños, el suporte,
en donde se apoya en una pagina
la parte más pesada de las palabras.
Son empujados, expulsados del círculo
cuerpos estraños, deshonorados,
en un proceso avanzado de alteración,
que ni los grajos se acercan.
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)
