"Lanka" sau "albia unui râu"

Dacă e să privim atent harta Europei, mai exact pe cea a Spaniei, vom descoperi câteva localităţi Langa (vezi: provinciile Avila (Langa), Cuenca (La Langa), Zaragoza (Langa de Castillo) şi Soria (Langa de Duero)). Expresia „albia unui râu”, aşa cum aflăm etimologic tradus idiomul „lanka” de provenienţă ibero-celtă, de la care au demonstrat lingviştii spanioli (ex. Blanca Maria Prosper în vol. „Lenguas y Religiones Preromanos del Occidente de la Peninsula Iberico” (ed. Universidad, Salamanca, 2002 (pag. 134-137)) că a şi provenit antroponimul toponimic „Langa”, sună azi oarecum ciudat, însă semnificaţia lui a trecut demult hotarele timpului şi spaţiului, dând denumiri la sate, după cum vedem mai sus, sau chiar materializându-se sub forma unei genealogii complexe. O dovadă a utilizării largi a toponimului apărut în perioada preromanică, datorată ulterior apariţiei şi dezvoltării Imperiului Roman care, după cum se ştie, a cuprins o bună parte a continentului european, ocupând Dacia lui Decebal şi Burebista şi extinzându-se până în peninsula Iberică, este şi denumirea dată unui sat italian din provincia Piemonte, numele propriu-zis purtându-l sute şi mii de oameni din întreaga lume. În aceiaşi Spanie sau, mai aproape geografic, în Polonia sunt înregistrate de fiecare parte peste două mii de persoane cu numele „Langa”. În România şi, implicit, în spaţiul pruto-nistrean persoanele care poartă familia „Langa” fiind mai puţin numeroase, dar destul de cunoscute publicului larg, cum ar fi, spre exemplu, preotul-scriitor Tertulian Langa sau diplomatul Constantin Langa-Râşcanu.
Pe teritoriul pruto-nistrean, mai exact în comuna Bărboieni (r-nul Nisporeni), există mai multe familii Langa, toate având între ele relaţii de rudenie mai mult sau mai puţin apropiate. Se afirmă chiar că şi în prezent jumătate din săteni poartă numele acesta cu rezonanţe sonore, adică „Langa”, primii lui purtători au poposit şi s-au stabilit cu traiul pe aici cu multe veacuri în urmă. Drept derivat etimologic al idiomului „lanka” în limba română serveşte cuvântul „lúncă” Informaţia respectivă o vom prelua din DEX, ţinând cont de cazul enunţat mai sus, atragând atenţia asupra ultimei fraze explicative, ce vehiculează ideea precum că, în contextul celorlaltor date revelatoare din punct de vedere etimologic, „Pare inutilă ipoteza unui *lanka preromanic (Hubschmidt, Praeromanica, 39-49; cf. Lahovary 332). – Der. luncet, s.n. (Munt., pădure la malul râului); luncos, adj. (se zice despre terenuri mlăştinoase, de lângă apă). Cf. Prelucă”. Aşadar, ipoteza afinităţii etimologice între substantivele femenine „lanka” ibero-celtică şi „lunca” românească „pare” a fi una utilă în cazul nostru şi credibilă în esenţă, clarificând în parte chestiunea etimologică care ne interesează.
Ceea ce cunoaştem cu certitudine şi-i legat direct de subiectul central al microstudiului de faţă se reduce la faptul că anume din părţile Bărboienilor, începând din primii ani ai sec. XIX, a trecut cu traiul în Mileştii Mari, comună situată în imediata lui apropiere, răzeşul Constantin Langa, căsătorit fiind cu mileşteanca Elisaveta. În familia lor s-au născut trei copii, Iosub, Pavelina şi Ion, ultimul dintre care a şi rămas pe drept numit continuatorul familiei Langa în Mileşti. Străbunul Constantin Langa s-a pierdut în vâltoarea Primului război mondial, iar străbunica Elisaveta a apucat să-şi vadă şi nepoţii. Fiul lor Iosub a trăit o viaţă îndelungată, dar fără să lase urmaşi, iar Ion (n.1912 - m.1951) s-a căsătorit cu Elena (n.1910 – m.1972) şi au avut împreună şase copii: Efim, Iosub, Constantin, Ana, Petru şi Anastasia. Tatăl lor se stinge din viaţă de tânăr şi în mod tragic, la vârstă de doar 39 de ani, în urma unei intervenţii chirurgicale greşite. Elena decedează mai târziu, secerată de boli, dar cu grija celor şase copii pe care a reuşit totuşi să-i „pună pe picioare”, deşi a rămas de una singură. Efim, Iosub şi Ana au decedat şi ei între timp, dar au lăsat în urmă fiice şi feciori... Petru, cunoscut om de cultură la baştină, dar şi în satul de adopţie Vânători, s-a căsătorit cu Ana şi a activat timp îndelungat în funcţia de director al Casei de cultură din localitate. Mezina Anastasia s-a căsătorit cu Eugen şi locuieşte în satul de baştină. Au împreună o fiică şi un fecior.
În continuare ne vom opri mai detaliat la familia lui Constantin Langa, cel care poartă prenumele bunelului său, punctând un destin ce se vrea continuat prin urmaşi. Să începem cu faptul că micul Constantin a cunoscut ce înseamnă foametea şi seceta, născut fiind chiar în preajma războiului, pe 4 mai 1941, dar şi lipsa tatălui de la vârsta de doar 10 anişori. De fapt, familia lor numeroasă a supravieţuit mai mult datorită insistenţei şi hărnicie mamei lor Elena. Fatum-ul neiertător mai nu i-a luat viaţa lui Constantin încă din copilărie, moment când şi-a spart burta într-un ţăpoi, căzând din întâmplare de pe un stog de fân. Însă i-a fost dat să trăiască, datorită poate aceloraşi chirurgi care cu puţini ani înainte nu l-au putut salva pe tatăl-său, cel care striga la medici cu un rău presentiment: „Nu mă ucideţi, am o casă de copii!..”.
Constantin s-a tratat rapid şi doar după o săptămână s-a întors sănătos de la spital. Până a se căsători, în anul 1960, a făcut parte din fanfara satului, unde cânta la trompetă de rând cu alţi sămaşi de ai săi. Consoartă i-a fost Anastasia (Petic) (n.1938 – m. 1994), una dintre cele două fiici ale Varvarei Petic, rămase fără tată încă din perioada Războiului II mondial. Alţi doi frăţiori ai lor, Gheorghe şi Constantin, decedaseră la o vârstă fragedă în timpul foametei din anii postbelici. Maria Mărcuţă (n.1936 – m. 2007) (după familia soţului Dumitru), sora mai mare, a lucrat până la pensionare şefa contabilităţii din Mileşti.
În familia lui Constantin şi Anastasia Langa s-au născut cinci copii: Ion (n. 1961 – m. 2008) - muzician; Maria (n.1962) - soră medicală; Andrei (n.1965) - ziarist; Petru (n.1970) – profesor matematică şi fizică; Mihail (n.1975) – liber întreprinzător.
Să reamintim faptul că Ion a decedat în „floarea vârstei” (vezi mai sus Cap. 13): din prima căsătorie a avut doi copii – Alexandru şi Olga, iar din căsătoria cu Lidia (Gorceag) s-au născut Vasile şi Elena; Maria a absolvit Colegiul de medicină din Tiraspol şi a activat mai mulţi ani la Spitalul Oncologic din Chişinău, după care lucrează şefă a dispensarului din Bălăneşti, cumulând funcţia de soră medicală la Spitalul de Urgenţă din Nisporeni (este căsătorită cu Valeriu Macovei şi locuieşte în Bălăneşti, având trei fii – Adrian, Victor şi Valeriu); Andrei este căsătorit cu Tatiana (Ţurcan), originară din comuna Vadul-Raşcov (r-nul Şoldăneşti), şi au împreună doi copii - Lucian şi Anastasia; Petru a absolvit Universitatea „Taras Şevcenko” din Tiraspol, a lucrat mai mulţi ani în calitate de profesor la liceul „Gheorghe Asachi” din or. Ungheni, iar actualmente ocupă funcţia de vicepreşedinte al raionului Ungheni, fiind căsătorit cu Mariana (Balan), originară din comuna Brânzeni, r-nul Edineţ, şi având o fiică – Daniela (1991-2011); Mihail a lucrat mai mulţi ani în satul de baştină şi este căsătorit cu Silvia (Curmei), având împreună două fiici – Mirela şi Mikaela.
Reiterând în chip metaforic ideile expuse mai sus, concluzionăm că din „albia unui râu” („lanka”) a luat naştere un antroponim autentic şi, în consecinţă, s-a perpetuat peste generaţii un nume sonor „Langa”, purtat cu demnitate şi pe pământurile vechii Dacii.