Eugenia BULAT

Eugenia Bulat este absolventă a USM, facultatea de filologie română (1982). În anii 1990-1991 devine primul primar ales în mod democratic în satul de baştină Sadova. Printre alte activităţi poate fi remarcat faptul că a lucrat corespondent la ziarul “Zorile” din Călăraşi, profesor de limbă română şi rusă în şcoala din satul Sadova, colaborator la Institutul Naţional de Instruire Continuă, colaborator la Institutul Naţional de Creaţie Populară şi corespondent superior la Agenţia Naţională de Presă „Moldpres”.

Poetă şi ziaristă, născută la 19 septembrie 1956 în satul Sadova (r-nul Călăraşi), Eugenia Bulat a devenit deja un nume cunoscut în lumea literelor. Părinţii slujbaşi: mama – Ana Aghenie, tatăl – Gheorghe Cioclu. Debutează cu poezie în volumul colectiv al pedagogilor-creatori ai cenaclului „Lira” intitulat „Lumină de veghe” (Chişinău, 1992). Adevăratul debut şi-l face însă cu placheta „La Putna mi-e drumul” (Chişinău, 1994), pentru care i se înmânează Premiul I al Salonului Naţional de carte pentru debut (1994). Iată și alte cărţi editate: “Poeme de pe Valea Plângerii” şi “Si-la-bi-sind în tainele iubirii”, ambele apărute la Editura “Vatra Românească” din Satu Mare (România), în anul 1996. În toamna anului 1991, în cadrul Liceului Academic „Mircea Eliade”, întemeiază cenaclul literar „Clipa Siderală”. Ulterior, editează colecţia de creaţie adolescentină „Sclipiri Siderale” a membrilor acestui cenaclu. În anul 1995, cu sprijinul Fundaţiei culturale Române (Bucureşti) şi al Fundaţiei Soros (filiala Chişinău), întemeiază şi coordonează activitatea revistei independente pentru liceeni „Cetatea dăinurii”. În anul 1997 relansează revista pentru liceeni într-o nouă formulă: Revista de cultură şi creaţie a generaţiei preuniversitare „Clipa Siderală” (actualmente „Clipa”). În primăvara anului 1999 lansează prima ediţie a Concursului naţional de creaţie literară „Iulia Haşdeu”, iar la 14 noiembrie 1999, împreună cu laureaţii primei ediţii ai concursului întemeiază cenaclul literar republican pentru elevi „Iulia Haşdeu”.


Majoritatea poemelor din cartea de debut a Eugeiei Bulat sunt de inspiraţie naţional-patriotică, idee lirică ce se conturează şi din titlul „La Putna mi-e drumul”. În cartea „Poeme de pe Valea Plângerii” autoarea exteriorizează trăiri poetice revelatoare, drept reacţie la o realitate concretă în care habitează. Poezia socială pe care o scrie cu mult har este marcată de un sentiment de nelinişte pentru viitorul neamului său şi denotă un mod personal de a interpreta realitatea dură. 

Romantice în esenţă, versurile ei exprimă şi un alt sentiment major, fundamental pentru existenţa umană. Este vorba de exprimarea lirică a dragostei neţărmuite faţă de aproapele său, trăire profundă ce marchează cele mai frumoase poeme cuprinse în cartea „Si-la-bi-sind în tainele iubirii”, dintre care merită să remarcăm titlurile „Femeia”, „Astrală”, „Folclorică”, „Romanţă”, „Minunea înfloririi”, „Dor” etc. Atotcuprinzător, sentimentul de dragoste spiritualizează natura înconjurătoare în sens panteistic, sensibilizând în mod firesc şi cititorul. Or, aşa cum stă scris şi în motto-ul cărţii cu pricina: „Homo sum, humani nihil / a me alienum puto.” („Sunt om şi nu mă simt / străin faţă de nimic din / tot ce e omenesc” (Terenţiu). Un soi de melodicitate eminesciană persistă în mai multe din versurile E.B.: „De ce nu vii?… // Mi-s ochii o cărare, / Şi sufletul – o rană arsă-n piept… // M-au troienit ninsori de aşteptare, / De ce nu vii?… // De-atâţia ani te-aştept…(Revino).

Despre creaţia poetei s-a afirmat în mod sincer precum că „Scrisul Eugeniei Bulat vine din interior curgător ca izvorul ce se naşte mereu de la început. Este un dor fără de saţiu, daimonul dragostei de a-i da vieţii continuitate, de a lumina cu verbul „vremurile bicisnice” sub care omul trece” (Gheorghe Vodă).

Se impune să amintim în acelaşi context şi titlul unei publicaţii mai noi a Eugeniei Bulat, anume volumul de poeme bilingve româno-italiane întitulat „Venezia ti fu data/Diario di una latitante dell’Est” (Venezia ca un dat/Jurnalul unui evadat din Est (Chişinău, ed. Cartier, 2008), având parte de o prefaţă semnată de Adrian Dinu Răchieru şi, aşa cum citim în preambul, fiind „scrisă exclusivamente în Venezia”. Deci, o nouă carte de gândire poetică românească scrisă în emigraţie. Cu atât mai mare meritul autorului, care punctează în stil existenţial spre finalul unui poem: „...un poet evadat de prin Est,/ nostalgic şi el/ pentru tot ce-i frumos şi apune/ pe-o terră-n declin/ în care-un apus e-mbrâncit/ şi în Est şi în Vest…” (Palazzo Da Mosto)