Serafim Belicov. În „proces” cu sine însuşi

Poet şi publicist, născut pe data de 9 martie 1947 în comuna Viişoara (r-nul Edineţ), într-o familie de ţărani. Părinţii: Maria Ciubotaru şi Constantin Belicov. În anul 1967 a lucrat la postul de radio „Luceafărul”, angajat fiind de către Nicolae Lupan, cunoscutul desident basarabean...

Între anii 1968-1986 activează la săptămânalul „Cultura” (din 1976 ocupă funcţia de redactor-şef adjunct). Începând cu anul 1986 este numit şef de secţie literară la ziarul „Moldova Socialistă” (actualmente „Moldova Suverană”).
Autorul a publicat volumele de versuri „Veghe” (1976), „Meşterul spicului” (1976), „Ev” (1987), „Vameş” (1991), „Procesul lui Narcis” (2000)... Autor de texte la multe melodii cu priză la public, dintre care merită să menţionăm „Automnală” (Nina Crulicovschi), „Pe strada Creangă” (Anastasia Lazariuc), „Primăverile noastre” (Silvia Grigore) etc.

Primele sale cărţi de poeme sunt marcate de un lirism pronunţat, care trădează o sensibilitate poetică debordantă ce se vrea cunoscută publicului larg. Pornit să-i divulge evoluţiile fireşti ale eu-lui creator, criticul Mihai Cimpoi semnala în prefaţa cărţii „Procesul lui Narcis”: „Găsim, evident, în aceste poeme - aci gingaşe şi senine, aci afectate de spleen şi uşor acidulate, „mânioase” - un alt Belicov decât cel tradiţional şi cantabil al începuturilor. Poetul intră acum în zona hamletiană, colorându-şi existenţial discursul”.

Sincer în modul de exprimare artistică, autorul modelează din cuvinte o lume a paradoxurilor, „Procesul lui Narcis” fiind titlul ce conţine în mod emblematic o viziune critică asupra realităţiilor lumii cotidiene. Trecând de la dulcele stil clasic, tradiţional, la cel eminamente liric, adică modern, poetul creionează realitatea imediată, manifestând un spirit acut de observaţie şi realizând în acelaşi timp o dublă imagine a vieţii de zi cu zi: una colorată metaforic, iar alta redusă în stil publicistic până la descrierea faptului concret. Spre exemplu: „Şi iar zoresc la tine, atâta doar că mi-s / Mai grei de noapte ochii şi pasul mi-i mai greu. // Tu eşti o depărtare cu sufletul trimis / Spre-o apă ne-ncepută de încă nici un zeu”, sau: „Tu nu te poţi substitui decât pe tine. //Laşii se ascund sub numele altora, /trădătorii livrează la kilogram/pretinsa iubire de noi…” (Greşeli).

Izvorâte din drama unor frământări interioare autentice, aşa cum s-a afirmat: „Poezia lui Serafim Belicov cuprinde dimensiunile timpului trăit prin cea mai aleasă expresie artistică” (Gheorghe Vodă).