Vine momentul să ne urăm reciproc "La muţi ani". Eu zic să fie aşa şi nu altfel... Adică să avem sănătate şi să ne auzim de bine. Asta voiam să vă zic tuturor celor care-mi sunteţi, într-un fel sau altul, alături în aceste clipe...
Alături, nene, nu poţi fi decît într-un singur mod: al sincerităţii. Asta suprimă distanţele instantaneu. Să te văd şi eu sănătos şi... dă-i cu tastatura (pixul, stiloul, creionul şi chiar cu dalta, dacă ideea o merită), că posteritatea are infinit de multă răbdare...
Merci, bătrâne (în sens de "înţelept")pentru intransigenţă... Distanţele despre care scrii nu sunt o prapastie de netrecut şi asta vrea să însemne că suntem aproape prin definiţia timpului trecut (sau care trece implacabil), deşi se afirmă că "timp" nu există... Da-mi şi tu cîteva puncte de refererinţă din "tumultoasa" ta viaţă interioară...
Născut în anul 1965 (Mileşti, R.Moldova). Licenţiat în Filologie. Membru al USM (2001). Cărți: „Leonard Tuchilatu. Creaţie prin destin” (1996); „Pe când se vor trezi zeii” (1999); „Expresionismul în poezia română: de la Lucian Blaga la Leonard Tuchilatu” (2001); „Copacul călător” (2007), premiul revistei „Katharsis” (2008); „Muzicianul mut” (Barcelona, 2014); Halo (Valladolid, 2014); „Mileştii Mari. O istorie rescrisă” (în colaborare, 2010); „Portrete plutitoare” (poezie, 2018); „Porți închise, Porți deschise” (poezie, imagini fotografice de Tatiana Langa, 2022). ***(traducere în spaniolă). Nacido en el año 1965 (Mileşti, R.Moldova). Licenciado en Filología. Miembro JEM (2001). Libros: „Leonard Tuchilatu. La creación y el destino” (1996); „Para cuando se van a despertar los dioses” (1999); „El expresionismo en la poesía rumana: desde Lucian Blaga hasta Leonard Tuchilatu” (2001); „Copacul călător” (2007), premio revista „Katharsis” (2008); „El músico mudo (Barcelona, 2014); „Halo” (Valladolid, 2014); „Mileştii Mari. Una historia reescrita” (en colaboración, 2010); „Portrete plutitoare” (poesía, 2018); „Porți închise, Porți deschise” (poesía, fotos de Tatiana Langa, 2022).
Alături, nene, nu poţi fi decît într-un singur mod: al sincerităţii. Asta suprimă distanţele instantaneu. Să te văd şi eu sănătos şi... dă-i cu tastatura (pixul, stiloul, creionul şi chiar cu dalta, dacă ideea o merită), că posteritatea are infinit de multă răbdare...
RăspundețiȘtergereMerci, bătrâne (în sens de "înţelept")pentru intransigenţă... Distanţele despre care scrii nu sunt o prapastie de netrecut şi asta vrea să însemne că suntem aproape prin definiţia timpului trecut (sau care trece implacabil), deşi se afirmă că "timp" nu există... Da-mi şi tu cîteva puncte de refererinţă din "tumultoasa" ta viaţă interioară...
RăspundețiȘtergereSănatate,
Andrei