(pseudonimul literar al lui Emil Cismărescu, n. 9 octombrie 1922, Manu, judeţul Mehedinţi - d. 19 septembrie 2005) a fost un critic, istoric literar şi poet român, autor de monografii şi al Istoriei poeziei române moderne (sursă - Wikipedia)
Am atâtea proiecte de catedrale
Dacă s-ar desfiinţa mansardele,
Am rămâne fără casă, boema mea;
Nouă nu ne stă bine în apartamente cuminţi,
Cu fotolii care au biografie şi stil,
Cu ceasornice vechi,
Care bat orele consecvent şi solemn.
Romantismul meu mobilează camera cu idei
Sau poate numai cu iluzii.
Ce bine doarme inima mea într-o metaforă esenţială,
Confortabilă ca o canapea veneţiană!
Taci!
Calcă numai în vârful picioarelor,
Să nu se spargă nimic!
Suntem numai noi,
Pentru că singurătatea a plecat în oraş!
Şi am atâtea proiecte de catedrale!
Sau poate numai cu iluzii.
Ce bine doarme inima mea într-o metaforă esenţială,
Confortabilă ca o canapea veneţiană!
Taci!
Calcă numai în vârful picioarelor,
Să nu se spargă nimic!
Suntem numai noi,
Pentru că singurătatea a plecat în oraş!
Şi am atâtea proiecte de catedrale!
(Vesperalia, Ed. Eminescu, 1999)
Un a bella analogía de los "proyectos de catedrales" y el mobiliario de una casa habitada que finalemnte se vuelve un poema.
RăspundețiȘtergereInteresante observación crítica, Leticia, sobre este poema de Emil Manu, una gran personalidad literaria que le he conocido personalmente...
RăspundețiȘtergere