sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Poema de Ana Patricia Santaella Pahlén dedicado a Miguel Hernández (trad. al rumano)







LOS PUNTOS SOBRE LAS ÍES

El punto sobre las íes vuelve.
La miseria de los míseros
ha espantado el vuelo.
El aciago ejército exterminador
de hombres ha sucumbido
a las razones esgrimidas por la historia,
a las razones oscurecidas de lo impune.
La inencontrable llave de tu obra
ha forjado versos
en la fragua incandescente
de lo que pervive y queda.
Tu llave Miguel, tu llave
ha cedido a la tapiada cerradura,
al herido contraluz de la ceguera,
al caño manantial de tus huertos.
Ya no andas enclaustrado,
ni el aguijón de la tuberculosis,
obcecado te atormenta.
Apaciguado andas,
apaciguado y sonriente.
Los puntos sobre las íes, Miguel,
como la vid, el pan de la tahona,
la risa rústica o la hormiga,
siempre retornan
al claro de tus versos,
al punto inicial de tus costados,
a las brasas de tu vientre.


PUNCTUL PE I

Punctul pe i revine.
Mizeria celor mizeri
a zădărnicit zborul.
Sinistra armata exterminatoare
a oamenilor a cedat
judecăților emise în istorie,
rațiunilor obscure ale impunerii.
Cheia incontrolabilă a lucrării tale
a ferecat versuri
în fierăria incandescentă
a tot ceea ce supraviețuiește și rămâne.
Cheia ta, Miguel, cheia ta
a cedat încuietorii forjate,
ochiului de lumină rănit al orbirii,
șuvoiului nepotolit al livezilor tale.
Nu mai mergi înlănțuit,
și nici ascuțișul așchiat
al ftiziei nu te atinge.
Pășești liniștit,
împăcat cu sine însuși și surâzând.
Punctul pe i, Miguel,
e ca și vidul, ca pâinea din jimblărie,
ca râsul rustic sau ca furnica,
mereu se reîntorc
la luminișul versurilor tale,
la rădăcina coastelor tale,
la jeraticul abdomenului tău.



Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu