Poema de F. Hölderlin (trad. al rumano)

DIOTIMIEI (2)

Frumoasă viață! Tu trăiești, ca o mlădiță zveltă de iarnă,

în astă lume pârjolită înflorești însingurată și tăcută.

Sorbi cu nesaț aer, și lumină, primăvară ce-și varsă firava

licărire, când cauți lumea aflată încă la începuturi.

Iată soarele tău, iată timpul tău fericit s-a ascuns,

iar în noaptea glacială a rămas doar urlet de uragane.

A DIOTIMIA (2)

¡Bella vida! Tú vives, como leve brote de invierno,
en este mundo agostado sola y callada floreces.
Aire ansías, y luz, primavera que vierta su tibio
resplandor, cuando buscas la infancia del mundo.
Ya tu sol, ya tu tiempo feliz se ha ocultado,
y en la noche glacial sólo hay fragor de huracanes.

Versión de Otto de Greiff