poema cinco/ poemul cinci* de LAURA PONCE

poema cinco

Vivimos en el borde de las cosas
buscando vanamente no tocar el dolor.
Creemos que los bordes son una suerte
de corredor/ esa distancia que nos pone a salvo.

Lo cierto es que en los bordes
reside la tiranía de las cosas,
ellas ejercen allí y sólo desde allí
su pequeño y mortífero poder:
obligarnos a seguir su forma.

Corro a la par de la sombra de un pájaro que vuela:
no soy pájaro, no soy sombra/ apenas
me sujeto a la plumosa decisión de un ala,
al vaivén azaroso de la luz.

¡Si yo pudiera entrar en el temido corazón de la cosas!

(de "La mujer omnímoda" - Ed La mariposa y la iguana, 2018)

poemul cinci

Locuim la marginea lucrurilor,

căutând în zadar să evităm durerea.

Gândim că marginile lor sunt norocul

alergătorului/ distanță care ne salvagardează.

Adevărul e că marginile

ascund tiranía lucrurilor,

ele aplică de aici și doar de aici

mica, dar ucigătoarea lor putere:

obligându-ne să le urmăm forma.

Alerg alături cu umbra unei păsări în zbor:

nu sunt pasăre, nu sunt umbră/ abia dacă

mă țin de mișcarea avidă a unei aripi,

al acelui du-te-vino aleator al luminii.

Dacă aș fi putut intra în inima mare a lucrurilor!

*trad. din spaniolă de A. Langa