duminică, 16 septembrie 2018

poema cinco/ poemul cinci* de LAURA PONCE



poema cinco

Vivimos en el borde de las cosas
buscando vanamente no tocar el dolor.
Creemos que los bordes son una suerte
de corredor/ esa distancia que nos pone a salvo.
Lo cierto es que en los bordes
reside la tiranía de las cosas,
ellas ejercen allí y sólo desde allí
su pequeño y mortífero poder:
obligarnos a seguir su forma.
Corro a la par de la sombra de un pájaro que vuela:
no soy pájaro, no soy sombra/ apenas
me sujeto a la plumosa decisión de un ala,
al vaivén azaroso de la luz.
¡Si yo pudiera entrar en el temido corazón de la cosas!

(de "La mujer omnímoda" - Ed La mariposa y la iguana, 2018)

poemul cinci

Locuim la marginea lucrurilor,
căutând în zadar să evităm durerea.
Gândim că marginile lor sunt norocul
alergătorului/ distanță care ne salvagardează.
Adevărul e că marginile
ascund tiranía lucrurilor,
ele aplică de aici și doar de aici
mica, dar ucigătoarea lor putere:
obligându-ne să le urmăm forma.
Alerg alături cu umbra unei păsări în zbor:
nu sunt pasăre, nu sunt umbră/ abia dacă
mă țin de mișcarea avidă a unei aripi,
al acelui du-te-vino aleator al luminii.
Dacă aș fi putut intra în inima mare a lucrurilor!

*trad. din spaniolă de A. Langa

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu