ATUNCI, LA PRIVEGHI...

ATUNCI, LA PRIVEGHI...

Atunci, la priveghi,

înveleai chipul mamei

cu o pânză transparentă,

îmbibată cu cloroform,

doar aşa o fãceai să zâmbească.

Cu acel zâmbet firesc

-nu de zână adormită-

te privea pe furiş, de undeva,

cum ieșeai să respiri aer curat,

ea înhalând vaporii de caloroform.

Atunci, la priveghi,

se adunaseră la un loc nopţile, 

ca să ţină sfat, corpul tău

aparținând unei alte lumi,

pe care abia o recunoşti.