Las cosas se revelan en silencio/ Lucrurile prind contur în tăcere* de Montserrat Martínez

Las cosas se revelan en silencio

Las cosas se revelan en silencio.
Hoy has mirado triste,
has mirado y tus ojos son los dedos
de la lluvia mojando los abismos.

Hoy el movimiento es un carámbano,
una flecha de hielo,
no hay vida dentro de los troncos
-todo está hueco, sucio-
ni por fuera de las desolaciones.

La oscilación no permite otro ruido,
el agua va cayendo de las ramas
como una herida congelada, como
una lesión interna,
una verdad del aire.

**"

Lucrurile prind contur în tăcere

Lucrurile prind contur în tăcere.

Azi ai privit trist,

ai privit cu ochii tăi deveniți degete

ale ploii străbătând neantul

Azi mișcarea e de sloi de gheață,

de săgeată atârnând ca un țurțure,

nu e viață înăuntru trunchiurilor

-totul e gol, întinat-

întruchipare exactă a dezolării

Nu e loc pentru sunete tari,

apa cade în ritm de pe ramuri

ca de pe o rană cicatrizată,

o leziune internă,

un adevăr al aerului.

*trad. por A. Langa