marți, 27 aprilie 2021

Săniuș*



SĂNIUȘ
 
Totul rămâne în urmă -prin părți-
nimic nu poți lua cu sine
când aluneci pe o pârtie de săniuș

Înfrunți fulgii moi -îi dai într-o parte-
îi îndepărtezi cu dosul palmei
sau cu brațul tumefiat de la frig

Cobori o vâlcea abruptă -mama trântelor-
și oprești pe gheața unui lac prăpădit
în niște țipirig cu vârf ca de lance

Simți cum gheața cedează și
te afunzi într-o apă rău mirositoare
în care te și vezi dus dedesubt

Nici nu reușești să te mai întrebi
dacă așa arată un final de traiect
fiindcă te grăbești -trebuie să ajungi acasă

Mi te refugiezi în suflarea căminului
la gura sobei cu limbile ei de foc
ce mereu ar avea ceva a-ți spune
 
TRINEU
 
Tot resta arrere –per les partides-
res no pots dur-te amb tu
quan llisques en una pista de trineu

Acares floquets de neu molls –els deixes a una banda-
els apartes amb el dors de la mà
o amb el braç tumefacte de fred

Descens una gola abrupta – la mare de les bufetades-
i t’atures en el gel d’un llac miserable
amb alguns joncs lacustres de punta com de llança

Sents com el gel cedeix i
t’afones en una aigua pudenta
en què et veus dut al fons

I ni tan sols reixes ja a preguntar-te
si això mostra un final de trajecte
perquè tens pressa –has d’arribar a casa

Te’m refugies en l’alè de la llar
a la gola de l’estufa amb les seues llengües de foc
que sempre tindrà alguna cosa nova a dir-te
 

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ


 


Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu