CÍRCULOS DE LUZ
Tu abrazo es protector como los árboles,
me lleva por la senda del silencio
y me atrapa en los círculos de luz
que iluminan mi piel con nebulosas.
Tus besos me seducen en las noches
abiertas a visiones de galaxias
que pueblan la mirada
de ciudades
inundadas de polvo de asteroides.
Tus latidos
son vibración oculta de los púlsares
que me recuerdan siempre
la explosión del Big Bang
en mitad de las nubes primigenias.
Respiras la belleza de estar vivo
en la inmensidad
de las constelaciones sin heridas.
Abrazamos el quántum del mutismo
en la danza consagrada
a la libertad de la conciencia.
Viajamos en crepúsculos
de evanescencia en el recuerdo
e iniciamos trayectos siderales,
para ensoñar frecuencias aún vírgenes
y descubrir esos mundos paralelos
que habitan nuestros sueños.
CERCURI DE LUMINĂ
Brațul tău protector ca și copacii
mă duce pe cărarea tăcerii
și mă prinde în cercurile luminii
ce-mi colorează pielea cu nebuloase.
Săruturile-ți mă seduc în nopțile
deschise spre privirea galaxiilor
ce populează pupilele
orașelor
inundate de praful asteroizilor.
Palpitațiile-ți
sunt vibrații ascunse ale pulsarilor
ce amintesc mereu, fără încetare,
acea explozie - Big Bang -
în mijlocul norilor primordiali.
Respiri frumusețea momentului
în imensitatea
constelațiilor intacte.
Îmbrățișăm cuantumul mutismului
în dansul său recunoscut,
în libertatea vie a conștiinței.
Călătorim în văi crepusculare
de evanescență în amintire
și inițiem traiecte siderale,
pentru a visa frecvențe încă noi
și ca să trecem în lumea paralelă
ce populează visurile noastre.
LOS SUEÑOS SE DILUYEN
El tiempo se columpia, inexorable,
sobre los horizontes del pasado.
Una ráfaga de mundos inasibles
se aparece en el umbral de la belleza.
A veces el presagio de la niebla
nos desliza por nodos de silencio
en el sonambulismo de la herida.
Cuando camino sola entre los árboles
hay un zumbido suave
de cables telefónicos.
Nuestra oportunidad de la consciencia
se parece a un paisaje misterioso.
Lo observamos despacio, en la quietud,
al conocer lo efímero de todo.
Los sueños se diluyen
a través de las horas que se abisman
por las calles desnudas del recuerdo.
VISURILE SE DILUIAZĂ
Timpul se clatină, inexorabil,
peste orizontul trecututlui.
O năvală de lumi, insațioasă,
apare în pragul larg al frumosului
Uneori prevestitorul ceții
ne aruncă prin nodozitatea tăcerii
în somnambulismul rănii.
Când mă plimb în voie printre copaci
răsună un sunet abia auzit
de cabluri telefonice.
Șansele conștiinței noastre
par a fi un peisaj misteriors.
Le observăm cu atenție, în mare liniște,
după ce-am cunoscut efemeritatea.
Visurile de diluiază
prin orele care crează un abis
pe dumurile despuiate ale amintirii.
*Traducere în română de Andrei Langa
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu