***

Când totul se uită nu mai poţi reveni
la mormintele vechi îngropate de mare.

Întrebările-s oarbe şi te reîntorci
într-o casă pustie stăpânită de-un melc.

Valuri reci şi răzleţe se îneacă în sine
şi te duc undeva pe-a lor vârfuri gigante.

În adâncuri marine ve-i petrece-un moment,
pentru a reîncepe acea viaţă uitată.

Întâlneşti înăuntru chipuri noi, cunoscute,
însă nu e posibil să salvezi vre-un mormânt...

Tu revii, iar revii într-o casă pustie
unde eşti aşteptat de doi peşti vorbitori.

(es.)
Cuando todo olvides no se puede saber
de los antepasados enterrados de el mar.

Las preguntas son ciegas y tu volverás
en tu casa vacía como un caracol.

Viene el mundo marino y se pierde en sí
z acoge tus brazos con sus olas gigantes.

Por los profundidades pasarás un ratin
para reanudar una vida perdida.

Dentro encontrarás rostros tan conocidos,
pero no es posible salvar algo aquí...

Y regresas de prisa en tu casa vacía
donde ya te esperan dos peces que hablan.