(poema escogido del muro de Facebook de Antonio Moya)
QUIZÁS
Quizás ni tenga
nombre.
Anunciado sólo por el temblor
del follaje.
La risa invisible, el grito
de un pájaro, lo oscuro
de la voz. Cierta dulzura,
cierta violencia.
El espeso, voluble
tejido de la noche rozando ahora
el cuerpo del agua. Y por fin
la muy lenta pasión
del fuego, sofocada.
Era verano.
Anunciado sólo por el temblor
del follaje.
La risa invisible, el grito
de un pájaro, lo oscuro
de la voz. Cierta dulzura,
cierta violencia.
El espeso, voluble
tejido de la noche rozando ahora
el cuerpo del agua. Y por fin
la muy lenta pasión
del fuego, sofocada.
Era verano.
"La sal de la lengua"
POATE
CĂ
Poate
că nu are un nume.
Șoptit
doar de
tremurul
frunzelor.
Zâmbetul
ascuns, strigătul
unei
păsări, cenușa
vocii.
O anumită dulcegărie,
o
anumită violență.
Densă
și volubilă
năframa
nopții, atingând acum
trupul
apei. Și, în sfârșit,
dorința
latentă
a
focului, stopată.
Era
vară.
* trad. din spaniolă de A.Langa
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu