sâmbătă, 6 octombrie 2018

Poema* de Mauricio Alfredo Escribano



***
Aún queda lo de antes
la distancia reducida a un calendario
los detalles del rocío
la aurora frente al mundo
la muralla de los labios que besé furtivamente
(las palabras que perdieron su importancia)
y el silencio que otra vez es como un niño
que no sabe hablar de nada

Aún queda lo que falta
el whisky la nieve el vacío
la herradura de un caballo
en la u de mi nombre
y un viento que me lleve
sin mi sombra hacia otra parte

Aún queda el riesgo
el resplandor del trigo
la canción del polen
además del testimonio
de los pájaros

***
Rămâne totuși ceea ce a fost
distanța redusă de datele dintr-un calendar
micile detalii de pe bobul de rouă
zorii de zi ce vin peste pământ
zidul de pe buzele ce sărută pe furiș
(cuvintele ce nu-și mai au locul)
și tăcerea care iarăși e un copil abia născut
nu știe să spună măcar un cuvânt

Îmi mai rămâne puțin din ce lipsește
vasul cu whisky zăpada vidul
potcoava unui cal
marcată pe litera u a numelui meu
și o boare de vânt care să mă ducă
fără de umbră într-o parte a lumii

Rămâne alături pericolul
flacăra spicelor de grâu
melodia polenului
de asemenea mărturia
tuturor păsărilor

*trad. din spaniolă de A. Langa

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu