CĂLĂTOR*

CĂLĂTOR

Ziua vine pe neașteptate

te trezește o goarnă din văzduh

pedalezi de cu zori mergi pe o bicicletă

desprinsă de la un lanț ruginit

proiectezi o călătorie prin neant

fără să știi unde te afli exact

te apleci în fața soarelui

aproape din obișnuință

reflex condiționat gest genuin

oprești la o stație mică de autobuz

urci pe bagaj un copil

apoi altul ți se urca pe bara din fața

faci împreună cu ei înconjurul lumii

ajungi acasă mereu acasă

chiar dacă ești (cred unii!)

cel mai de neoprit călător

VIATGER

Inesperadament arriba el dia
et desperta una trompeta del cel 
pedaleges a l’alba marxes en una bicicleta

separada d’una cadena rovellada projectes

una viatge pel no-res sense saber

on et trobes exactament t’inclines

davant del sol quasibé de costum 
reflex condicionat gest genuí 
t’atures en una petita estació d’autobús

puges la maleta un infant darrere l’altre

se’t pugen en la barra davantera

fas junt amb ells la volta al món tornes a casa

sempre a casa encara 
que sigues (ho creuen alguns!)

el viatger més imparable

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ