Ciornă*

 
CIORNĂ

Încet se retrag apele -în larg-
cerul se preface în recif de coral
crucea de pe biserică se înclină
sub greutatea eterului

Totul e așa cum a fost până mai ieri
cu flori mici crescute pe cupole
cu polenul strâns de albine
și dus pe o arcă

Ceva lipsește prin apropiere -pe aici-
e ceea ce tace -nu vociferează-
sunt cuvinte risipite cândva
scrise în ciornă
 
ESBORRANY

A poc a poc es retrauen les aigües –al llarg-
el cel es torna escull de corall
la creu de l’església s’inclina
sota la gravidesa de l’èter

Tot és així com ha sigut fins ahir mateix
amb petites flors crescudes en voltes
amb el pòl•len recollit d’abella
i dut en un arca

Alguna cosa falta a prop –per ací-
és el que es calla -no vociferes-
són paraules alguna vegada deixades
escrites en esborrany

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ