Glob ocular*

 

GLOB OCULAR (CU DOR DE TATA...)
 
Nu se moare iarna la început de an
visul scris pe frunte te întinerește
vârsta se citește pe glob ocular
inima din mână face pumn puternic
cineva trezește sângele stătut
venele le varsă într-o bătătură
ridurile urcă pe vârf de copac
pasărea măiastră uită să și cânte
să se aprindă focul -ardă neîncetat-
o căldură mare să cuprindă corpul
nimeni să nu vină și să cadă-n geam
dâra de lumină de prin întuneric
 
 
GLOBUS OCULAR (AMB ENYOR DEL PARE...)
 
No mor l’hivern a principis d’any
El somni escrit al front et rejoveneix
l’edat es llig al globus ocular
el cor de la mà fa un potent puny
algú desperta la sang estanca
les venes la vessen en una durícia
les arrugues pugen a la copa de l’arbre
l’au fènix s'oblida de cantar
per a encendre el foc –creme sense atur-
el calor gran per abastar el cos
que ningú no vinga i caiga a la finestra
el regal de llum a través de la foscor
 

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ