luni, 28 iunie 2021

Poem de Mauricio Alfredo Escribano*

 

***
vengo desde el centro de mis ojos
que exactos en la noche
miraron hacia adentro
vuelvo por la oscura salida
del silencio
llego, acaso, de la muerte
y me pregunto dónde está mi hermano
dónde estarán todos
mientras voy, con insolencia,
arrancándome la sombra
si me vieron
sabrán que soy aquel
que va como borracho
queriendo decir algo
 
***
vin din adâncul ochilor 
ce fixați în noapte
priveau direct înlăuntru
mă întorc prin trecerea întunecată
a tăcerii
ajung aici, poate că, dinspre moarte
și mă întreb unde îmi e fratele
unde e toată lumea
în timp ce pășesc, cu greutate,
târândi-mi umbra
vor ști că sunt acel
care abia se ține pe picioare
cercând să spun ceva

*trad. în română de A.L.


Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu