Un poema de Cesar Curiel (trad. al rumano*)

***

Hay momentos, que la poesía huye
como la golondrina que ve
de lejos el invierno
aunque siempre lleva en su pico una locura,
un recuerdo de la primavera.

***

Sunt clipe când poezia zboară

ca rândunica ce vede

iarna din depărtare,

deși poartă ceva ciudat în ciocul ei,

o amintire rămasă din primăvară.

*a.l.

TIEMPO de Cesar Curiel (trad. al rumano)

Tiempo

Yo no entiendo de tiempos y razones
sólo sé que te amo y mis ojos
se refugian en tu cuerpo
donde desean siempre verte,
mi boca pide tus besos
al igual que mis manos sudán por tenerte.
Pero, yo no entiendo de razones
porque tu eres todo mi tiempo.

Timp

Nu știu ce înseamnă timpul, care-s motivele,

știu doar că te iubesc iar ochii mei

își găsesc refugiu în corpul tău

unde mereu visează să te vadă,

gura-mi îți cerșete săruturile

așa cum mâinile-mi transpiră de patimă.

Însă îmi scapă acum raționamentul,

fiindcă tu ești timpul ce îl am.