Poema de Mauricio Escribano (trad. al rumano*)

(imagen escogida de la pagina de Facebook del autor)

***

aún aquellos días
golpean mis corneas
regresan grises
con sus paredes de hospital
y esas hojas de otoño
igual que caramelos de sangre
que lame el viento

estabas sola
en una cama de hierro
escoltada por mi ausencia
y te ibas de mí
como todas las cosas
que yo ignoro
por temor a amarlas

***

acele zile și azi 

îmi ating corneea

revin posomorâte

cu zidurile lor de spital

și aceste frunze de toamnă

ca niște caramele din sânge

pe care le linge vântul

stăteai singură

pe un pat de metal

alături de absența mea

și mi te îndepărtai

ca toate lucrurile

pe care le ignor

din teamă să nu le iubesc.

*traducere din spaniolă de Andrei Langa

Poema de Mauricio Escribano (trad. al rumano*)

***

He vuelto al bosque esmeralda
al humo de los hongos
al secreto violeta de las flores.
He visto de nuevo el pasado
la mañana sobre el campo
y la niebla
de un invierno lejano.
He vuelto a enterrar mis palabras
a llenarme de un nuevo silencio
que todo lo abarca.
He vuelto al lugar donde nace
el asombro.
Y era el bosque un abismo
y en cada árbol había
un enamorado
y en cada sendero una carta.

***

Revenit-am în pădurea de smarald

la aburii bureților

la misterul violaceu al  florilor.

Văzut-am din nou trecutul

zorii zilei răsăriți peste câmp

și ceața

unei ierni depărtate.

Început-am iarăși să-mi tăinuiesc cuvintele

să mă umplu de o altă tăcere

ce le cuprinde pe toate.

Am revenit acolo unde se naște

uimirea.

Și era pădurea ca o prăpastie

iar fiecare arbore era

un îndrăgostit

și pe fiecare potecă câte un itinerar.

*a.l.

Poem de Mauricio Escribano (trad. în română*)

***

A veces considero
suspirar profundamente
en vez de tener miedo
ante el abismo del que vengo
y al que volveré oportunamente.

***

Uneori prefer

să oftez adânc

în loc să am frică

în fața abisului de unde vin

și unde mă voi reîntoarce odată și odată.

*a.l.