joi, 18 februarie 2016

Poema de Mauricio Escribano (trad. al rumano*)




***
He vuelto al bosque esmeralda
al humo de los hongos
al secreto violeta de las flores.
He visto de nuevo el pasado
la mañana sobre el campo
y la niebla
de un invierno lejano.
He vuelto a enterrar mis palabras
a llenarme de un nuevo silencio
que todo lo abarca.
He vuelto al lugar donde nace
el asombro.
Y era el bosque un abismo
y en cada árbol había
un enamorado
y en cada sendero una carta.

***
Revenit-am în pădurea de smarald
la aburii bureților
la misterul violaceu al  florilor.
Văzut-am din nou trecutul
zorii zilei răsăriți peste câmp
și ceața
unei ierni depărtate.
Început-am iarăși să-mi tăinuiesc cuvintele
să mă umplu de o altă tăcere
ce le cuprinde pe toate.
Am revenit acolo unde se naște
uimirea.
Și era pădurea ca o prăpastie
iar fiecare arbore era
un îndrăgostit
și pe fiecare potecă câte un itinerar.

*a.l.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu