„Tablete” contra uitării (II)

„Roată, măi!..”

De fapt, totul începuse mai înainte, anume din vagoanele de tren pline ochi cu recruţi basarabeni ce ţineau calea spre locul de dislocare al unei unitaţi militare aeropurtate din Zaporojie (Ucraina), acolo de unde de fapt urma să înceapă pentru ei serviciul militar în cadrul invincibilei armate sovietice. Serviciul militar era pe atunci mai mult decât o obligaţiune cetăţenească, aşa că fiecare tânăr trecut de optsprezece ani şi-l satisfăcea fără cârtire, timp de doi sau trei ani, în cele mai dese cazuri departe de baştină, via Siberia, Mongolia, Cuba, Angola sau, cu puţin noroc, în ţările semnatare ale „Tratatului de la Varşovia”.
Trenul trecu cu viteză sporită peste un râuleţ cu apă de culoare roşie-gălbuie, luând de pe peronul gării din Chişinău şi ducând în neştire sute de tineri recruţi. Curiozitatea amestecată cu frică era anihilată niţel de consumarea în abundenţă a băuturile alcoolice luate de acasa. De aici şi zarva interminabilă ce se auzea din interiorul vagoanelor, ce nu putea fi acoperită nici de „tuc-tuc”-ul caracteristic al trenului. Răsunau cântece fără accent patriotic, ci mai mult preluate din folclorul popular. Cineva strigă din interiorul unui vagon - „Roată, măi!..”, - şi fu susţinut în mod repetativ de alte câteva zeci de voci. Apoi, începând de la staţia-terminus, a urmat un marş-forţat spre cazărmile aflate în preajma unui aerodrom militar ce duduia de sunetul scos de motoarele avioanelor cu reacţie.
Ajunşi în interiorul cazărmilor, băieţii au fost deposedaţi de toate artefacturile personale, fiid tunşi chilug, dezbrăcaţi până la piele şi apoi băgaţi într-o baie comună, turnându-se peste ei apă mai mult rece decât caldă. În haosul acesta infernal, fără specific cazon, cineva dintre ei strigă cu voce puternică - „Roată, măi!..”, - şi toţi companierii din jur îl susţinu, reproducându-i apelul.
Era începutul unui lung drum al mărginirii spiritului liber, ce conducea spre patria poetului Trakl, adică spre o Germanie aşa-zis democratică de la începuturile anilor optzeci ale secolului trecut. Asta pentru a completa un grup de armată invadatoare de circa trei sute de mii de soldaţi...