(del blog LAS COSAS Y EL DELIRIO)
HABITANTE DE LA NADA
Vivo entre piedras,
su forma se me parece.
¿Yo soy una piedra,
un juguete en la tumba de un
niño,
una medalla ennegrecida?
Soy más bien un espejo
gastado,
una superficie que no refleja,
un rostro impar,
un día que termina.
LOCUITOR AL NIMICULUI
Trăiesc printre pietre,
forma lor mi se aseamănă.
Sunt o piatră,
o jucărie în coșciugul unui
copil,
o tinichea înnegrită?
Mai bine spus sunt o oglindă
uzată,
o suprafață ce nu reflectă,
un chip impar,
o zi pe sfârșite.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu