(via blog personal de la autora
COPAC UTOPIC
Luăm de la ceilalți
ceea ce ne definește
în largul umbrei și a rănii.
Urmărim în oglinzi
pericolul de care ne ferim.
Știm că timpul nu iartă,
iar fiecare clipă e unică și
irepetabilă.
Alergăm cuprinși de frică și
confuzie
așteptând să descoperim o lumină
nestinsă
ce ne
chiamă din vis.
Izgonim
din noi pe acel
care
încearcă să ne îmbrățișeze
cu fumul înecăcios al lațului
mortal
și ne
paralizează
ca și
când am fi stat în celula
unei pușcării invizibile.
Sustragem de la alții
părțile unui copac utopic
ce ne-ar ghida cu ramurile sale
prin haosul vidului.
*a.l.
ÁRBOL UTÓPICO
Tomamos de otros
lo que nos define
en medio de la sombra y de la herida.
Miramos en espejos
el peligro del que huimos.
Sabemos que el tiempo no perdona,
cada instante es único e irrepetible.
Cabalgamos entre el miedo y la torpeza
esperando encontrar una luz inextinguible
que nos llame desde el sueño.
Expulsamos al otro
cuando nos envuelve
en la trampa mortífera de un abrazo de humo
y nos paraliza
como si estuviéramos en la celda
de una prisión invisible.
Robamos de otros
los fragmentos de un árbol utópico
que nos oriente con sus ramas
por el caos del universo.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu