SERI
Sunt seri
când se aud în surdină
sunetele
întârziate ale eternității
în turle
aurite de biserici se ciocnesc
razele de
metal ruginit ale cerului
iar
cerșetorii risipiți pe la porți
se
apleacă să ia cele câteva centime
lăsate de
mâinile trecătorilor
Trupul li se îndoaie ca ceara
dar nu fac
plecăciunile din plăcere
ci din
încercarea de a fi mai aproape
de
pântecul apelor saturate de alge
cu mări de
tăcere scufundată în adâncuri
cu ramuri
de pomi care cresc în derivă
prefacute în insule mici de corali
Drumurile duc undeva la o margine
melcii se urcă pe aracii umezi
fără să
știe de ce și cum lunecă
unde se mișcă la umbra înserării
până pământul le strânge pe toate
la pieptul
puternic, plin de putreziciune
pentru a
petrece încă o noapte
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu