duminică, 29 septembrie 2019

Poem cu scaune*


Poem cu scaune

Când scaunele sunt de nerecunoscut 
uitate sau lăsate la întâmplare 
prin colțurile îndepărtate ale casei 
carii se întrec între ei fără încetare
încearcă a le sculpta cum pot mai bine 
iar cel mai iscusit dintre tâmplari 
face din ele piese de anticariat
aplică patina vremii

 El poema de las sillas

Cuando las sillas son irreconocibles
dejadas por todos los lados u olvidadas
por las esquinas más alejadas de la casa
alguien trabaja constantemente en la madera
dejando unas auténticas esculturas
y el más ingenioso de los carpinteros
hace de ellas piezas anticuadas
aplica la pátina del tiempo

*poem
și trad. în spaniolă de autor

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu