Zi*

 
ZI
 
Ne trezim în aceeași zi și intrăm 
printr-un gest perfect machiat
într-o lume aflată în gestație
 
Nu se mai vorbește în șoaptă
urmăm același drum
nu e altul
 

DÍA 

Nos despertamos en el mismo día para entrar 

con un gesto perfectamente maquillado 

en un mundo en la gestación 

Ya no se habla más en silencio 

nos vamos por un sólo camino 

no hay otro

DIA
 
Ens despertem el mateix dia i entrem  
per un gest perfectament maquillat
en un món que es troba en gestació
 
Ja no es parla més amb xiuxeigs
seguim el mateix camí
no hi ha cap altre
 

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Poem de Mauricio Alfredo Escribano*

 

***
vengo desde el centro de mis ojos
que exactos en la noche
miraron hacia adentro
vuelvo por la oscura salida
del silencio
llego, acaso, de la muerte
y me pregunto dónde está mi hermano
dónde estarán todos
mientras voy, con insolencia,
arrancándome la sombra
si me vieron
sabrán que soy aquel
que va como borracho
queriendo decir algo
 
***
vin din adâncul ochilor 
ce fixați în noapte
priveau direct înlăuntru
mă întorc prin trecerea întunecată
a tăcerii
ajung aici, poate că, dinspre moarte
și mă întreb unde îmi e fratele
unde e toată lumea
în timp ce pășesc, cu greutate,
târându-mi umbra
vor ști că sunt acel
care abia se ține pe picioare
cercând să spun ceva

*trad. în română de A.L.

Mabel Antonini, poeme*

 
***
Volver
tiene el tamaño
de tu ausencia
***
Reîntoarcerea
are întinderea

absenței tale

***

Había algo
en esa soledad
que sólo ellos
comprendían
***
Era ceva
în acea singurătate
ce doar ei
percepeau
 
***
Yo sé
de silencios
y de esperas
de adioses agotándose
mi cuerpo y mi alma
yacen desnudos
como barcos
en medio de la niebla
***
Știu multe
despre tăceri
și așteptări
despre despărțiri stingându-se
trupul și sufletul
zac dezgolite
ca bărcile
prin ceață
 
***
La tarde
en fuga
tiene la apariencia
de lo que duerme
***
Seara în trecere
înfățișează
tot ce cuprins e
de somn
 
***
Levanta la noche
un muro de sombras
mientras la luna
abre un camino
***
Noaptea ridică
un zid de umbre
iar luna
deschide un drum

*trad. A.L.

Drum*

***

Pe drumurile 

înflorate se merge 

doar cu privirea

 
*** 
Por los caminos 
de flores se anda sólo   
con la mirada
 
***
Pels viaranys
florits marxem només
amb la mirada

*HAIKU D’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Retină*

 

RETINĂ
 
Totul se întâmplă pe retină 
cer ce ți se răstoarnă în ochi 
stele împrăștiate pe jos 
calci și tu peste ele 
faci "click" din pleoape 
la câte o imagine instantanee  
apoi îți lași corpul pe un lăicer 
mi te prefaci că adormi 
-poate așa s-a inventat somnul- 
important e să ții pleoapele strânse-strânse
atât cât să nu intre alte imagini
 
RETINA
 
Tot passa en la retina 
et pregunte què et cauen als ulls 
estels escampats per terra  
i també tu els trepitges 
fas clic a les parpelles
furtes algunes instantànies  
després et deixes el cos en una catifa 
em fas veure que adorms 
-potser així s’ha inventat la son- 
És important que tingues les palpebres tan tan premudes
que  no hi entren unes altres imatges
 

* Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Bonsai/Bonsái*

***
Pădure crescând
într-un singur arbore
bonsaiul bakan*
 
***
Un bosque denso
creciendo en un árbol 
el bonsái bakan*

*încovoiat/torcido 

***

Un bosc creixent
en un arbre només
Bonsai guerxat

*Haiku d’ANDRE LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ, 

Tors (haiku)*

***
Față a pietrei 
înmărmurită de timp
tors de reptilă
 
***
Hay una piedra 
con la cara invernal
torso de reptil

***
Cara de pedra
atordida pel temps
el tors de rèptil

*Haiku d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ, trad. al español por A.L.

POESIA: ROBERTO JUARROZ (Poesía Vertical, trad. în română)*

 

 

POESIA: ROBERTO JUARROZ

(Poesía Vertical)

 

Hay que caer y no se puede elegir dónde...

Hay que caer y no se puede elegir dónde.

Pero hay cierta forma del viento en los cabellos,

cierta pausa del golpe,

cierta esquina del brazo

que podemos torcer mientras caemos.

Es tan sólo el extremo de un signo,

la punta sin pensar de un pensamiento.

Pero basta para evitar el fondo avaro de unas manos

y la miseria azul de un Dios desierto.

Se trata de doblar algo más que una coma

en un texto que no podemos corregir.

 

POEZIE. ROBERTO JUAROZ

(Poezie Verticală)

 

E timpul să cazi și nu se poate alege unde...

E timpul să cazi și nu se poate alege unde...

Există însă o formă de trecere a vântului prin plete,

o pauză aparte înaintea impactului,

o anumită încovoiere a brațului

ce o putem corija în momentul căderii.

E doar vârful unui semn,

punct bine definit al unui gând.

Gata însă pentru a evita finitudinea unor mâini rapace

și mizeria de culoare azurie a unui zeu fără suflet.

Se încearcă ceva mai mult decât îndreptarea unei virgule

într-un text care nu putem să îl corectăm

*trad. în română de A.L.

Haiku

Haiku

Din ramul cu flori
au zburat petalele 
cu tot cu fluturi

Haiku

 

Del ramo de flores 

han volado los pétalos
con las mariposas

HAIKU
 
Del ram de flors
han volat tots els pètals
amb papallones
 

*Haiku d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

 

Mabel Antonini. Poema*

 
No importa 
donde lo lleve el agua 
las orillas                  
siempre esperan
 
***
Nu contează
unde îl duc valurile
malurile 
mereu așteaptă 
 

*trad. al rumano por a.l.

Mabel Antonini. poema

 

****

Dejar adentro 

el asombro 

acunar el sol

entre las manos

volverse pájaro 

***

Să lași înlăuntru

spaima

soarelui să îi faci

cuib în palme

în pasăre să te prefaci

*trad. al rumano por A.L.

(Re)facere*

 (RE)FACERE
 
***
Omul care își alege haina la întâmplare
e cea mai frumoasă ființă.
***
Peste păduri s-a lăsat toamna,
frunzele risipite îmbracă rădăcini.
***
Cerul a devenit mic în ochii milogului
ținuți mai mereu în pământ.
***
Frumusețea din jur e firavă,
poate fiindcă e unică.
 
(RE)FER
 
***
L’home que tria la roba a l’atzar
és la criatura més bella.
***
Als boscos s’ha deixat caure la tardor,
les fulles disperses abracen les arrels.
***
El cel ha empetitit als ulls del mendicant
tinguts sempre en terra.
***
La bellesa del voltant és fràgil,
potser perquè és única.
 

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Poema de Mabel Antonini*

***
Qué es mirar
sino llegar
hasta el fondo 
de una gota
 
***
Ce e privirea 
dacă nu pătrundere
până la capătul
unei picături
 

*trad. al rumano por A.L

Ecou*

ECOU
 
Liniștea a pogorât pe pământ

lipită de frunze -e printre ramuri-
adusă pe lac de pe alte tărâmuri
reflectată în adâncuri
intrată în noi ca un fel de ecou
neauzit ezitând să trezească
șirul de sunete incandescente
corp concrescut cu cerul de alături

ECO
 
El silenci ha descendit als arbres
enganxat de les fulles –i entre les branques-
dut a l’estany des d’altres terres
reflectit en les profunditats
entrat en nosaltres com una mena d’eco
inaudit dubtant si despertar
el seguit de sons incandescents
cos crescut amb el cel del costat
 

*Poema d’ANDREI LANGA traduít del romanès al català per PERE BESSÓ