A VISTA DE PÁJARO/ DE LA ÎNĂLȚIMEA ZBORULUI DE PASĂRE*, poem de Nicolás Corraliza

(foto de autor)

A VISTA DE PÁJARO

Cede la nieve en los nidos antiguos.
Un lugar para la vida se reconstruye rama a rama:
vuelo a vuelo, traen los palos en sus picos.
Para regresar, conviene haberse alejado,
y recordar cómo se vuelve por el tiempo y su distancia.
De nada sirven las horas si tú no estás.

DE LA ÎNĂLȚIMEA ZBORULUI DE PASĂRE

Se topește zăpada în cuiburile vechi.

Un loc pentru trai se face din mai multe crenguțe,

zbor după zbor, bețe de spice aduse în chiocuri.

Pentru a te întoarce, e bine să te fi îndepărtat destul,

să nu uiți cum se trece prin timp și distanțele lui.

La ce bun orele dacă tu nu te afli alături.

*trad. de A. Langa

INTRAMUROS/ ÎNTRE ZIDURI, poema de Nicolás Corraliza (trad. al rumano*)

ÎNTRE ZIDURI

Lucrurile ne respiră tăcute.

Se obișnuiesc cu mirosul morții noastre,

iar unele din ele

trăiesc mai decât noi.

*a.l.

 

INTRAMUROS

Los objetos nos respiran callados.
Se acomodan al olor de nuestra muerte,
y algunos,
nos sobreviven.

DE VISITA, poema de Nicolás Corraliza (trad. al rumano*)

DE VISITA

Mi madre me advertía con la mirada.
Morirse por dentro y sonreír.
Eran tardes de sábado alumbradas por la luz de los tejidos.
Dos niños modélicos relucientes y callados.

PE OSPEȚE

Mama mea mă povățuia cu privirea.

Să mori pe dinăuntru și să surâzi.

Erau seri de sâmbătă luminate de razele acoperișurilor.

Doi copii-model, radioși și tăcuți.

*a.l.