Poema* de SAGRARIO HERNÁNDES (Sago Say)

(foto de autor)

NIEGO lo que mis ojos ven
lo que mis manos tocan
lo que mis oídos escuchan
lo que mi nariz olfatea
lo que mi paladar gusta.
Niego lo que mi mente piensa y percibe
y mi memoria guarda y reproduce.
Todo ello no busca otra cosa que la auto complacencia
Y en ese trance
la verdad es un pálido y parcial reflejo 
de la realidad única.

Alejarme de todo
para estar en el centro.

NU RECUNOSC ce-mi văd ochii

ceea ce mâinile-mi ating

ceea ce aud cu urechile

ceea ce cu nările-mi miros

ceea ce pun pe cerul gurii.

Neg ceea ce gândesc și percep

iar memoria-mi păstrează și reproduce.

Toatea astea nu sunt decât o complăcere

Și în astă stare hipnotică

adevărul apare ca o palidă reflectare

a unicii realități.

Îndepărtează-mă de toate

ca să rămân în centru.

*traducido del español por A. Langa

Poem* de SAGRARIO HERNÁNDES (SAGO SAY)

CIERRO los ojos
hay sonidos
pero no hay interferencias.
Completo todo: nada falta
nada sobra.

El tiempo
cabe en un dedal de sueños
la imaginación se abre
como la caja del mago
y todas las formas
sonidos y colores
inundan los sentidos.

Nada sé.
Nada hay que saber.

La quietud
en la inocente mirada de la fiera.
Un colmillo
cortando todas las ligaduras.
Y el UNO solo.

ÎNCHID ochii

există sunete

însă nu sunt interferențe.

Totul e completat: nimic nu lipsește

nimic de prisos.

Timpul încape

în golul unui degetar

imaginația apare și ea

ca pasărea din lada unui magician

și toate formele

sunetele și culorile

inundă simțurile.

Nimic nu știu.

Nici nu-i necesar.

Liniștea

din privirea inocentă a fiarei.

Un dinte de animal

spintecând toare ligamentele.

Și el UNUL singur.

*trad. al rumano por A.Langa

Poema de SAGRARIO HERNÁNDES (SAGO SAY)*

***

La árida belleza de la soledad
donde los gigantes nacen
y las mariposas mienten su vuelo. Allí
como refugio
como ausencia
desmintiendo a la muerte
corrigiendo a la vida
desoyendo temores y vacíos.

***

Frumusețea aridă a singurătății

unde giganții se nasc

iar fluturii se prefac că zboară. Aici

servind ca refugiu

drept loc de absență

negând moartea

punând în ordine viața

ignorând temeri și pustietăți.

*trad. al rumano por A.L.

Un poema de Sago Say (SAGRARIO HERNÁNDES)*

***

A las doce menos cuarto de mi vida
los tacones gastados
y a media luz los ojos.
Esa hora
en que las sombras aman
los cuerpos medio rotos
y los relojes mueren en la boca
azul de las mañanas.
En esa hora cínica
acostumbrada al eco del vacío
comienza el retroceso hacia mí misma.

***

La ora douăsprezece fără un sfert al vieții

am tocurile uzate

și ochii pe jumătate închiși.

E ora

când umbrele iubesc

corpurile înjumătățite

iar orologiile muțesc pentru totdeauna

în gura albastră a dimineților.

La această oră cinică

obișnuită cu ecoul vidului

începe întoarcerea în mine însumi.

*trad. al rumano por A. Langa

SAGRARIO HERNÁNDES (SAGO SAY), RESPIRANDO POR LA HERIDA (RESPIRÂND PRIN RANĂ*)

 

RESPIRANDO POR LA HERIDA

He gritado
y la canción de amor
se ha roto en mil pedazos.

Ayer la lluvia era melodía
hoy empapa los pies y hace frío.

Debajo de las sábanas sudaba el alma
y el corazón galopaba más que cien
caballos libres en una pradera.

El amor se fue a por tabaco
y se fumó mi risa. Ahora no hay ni humo
ni h(a)umor.

Me asomó a la garganta de la noche
y veo un pozo de silencios
más hermosos que el ruido de la muerte.

Así es la vida
un vestido vuelto del revés
con todas las costuras al aire.

RESPIRÂND PRIN RANĂ

Am strigat

și cântul de dragoste

s-a desfăcut în mii de bucăți.

Ploaia de ieri era o melodie,

azi împotmolește picioarele și aduce frigul.

Sub plapumă fremăta sufletul

și inima bătea în ritmul

tropăitului cailor liberi din pășune.

Dragoastea s-a dus

odată cu râsul zglobiu. Nu a rămas

nici urmă de u(a)mor

Mă ițesc de prin gura nopții

și văd un izvor de tăceri

mai frumoase decât zângănitul morții.

Așa e viața,

o haină întoarsă pe dos,

cu toate tivurile pe dinafară.

*trad. al rumano por A.L.

Haiku de SAGRARIO HERNÁNDES (SAGO SAY)

***

La luz traspasa
los quietos ventanales
de las estancias.

***

Lumina trece

prin geamul înseninat

în zi de răgaz.