***
A las doce menos cuarto de mi
vida
los tacones gastados
y a media luz los ojos.
Esa hora
en que las sombras aman
los cuerpos medio rotos
y los relojes mueren en la boca
azul de las mañanas.
En esa hora cínica
acostumbrada al eco del vacío
comienza el retroceso hacia mí misma.
los tacones gastados
y a media luz los ojos.
Esa hora
en que las sombras aman
los cuerpos medio rotos
y los relojes mueren en la boca
azul de las mañanas.
En esa hora cínica
acostumbrada al eco del vacío
comienza el retroceso hacia mí misma.
***
La
ora douăsprezece fără un sfert al vieții
am
tocurile uzate
și
ochii pe jumătate închiși.
E
ora
când
umbrele iubesc
corpurile
înjumătățite
iar
orologiile muțesc pentru totdeauna
în
gura albastră a dimineților.
La
această oră cinică
obișnuită
cu ecoul vidului
începe
întoarcerea în mine însumi.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu