POESIS*

POESIS
(în memoria lui Leonard Tuchilatu, 10.11.1951 - 4.11.1975)

Cu poezia te îndepărtezi

de lume, ca de urmele lăsate.

Te scoli în zori și pare că visezi

un munte ce se mișcă sub zăpadă.

O punte care, iată, a căzut,

lăsând în aer arcul său romanic.

Lumina, ca într-un triptic tăcut,

pogoară peste urbea nostră, harnic.

Chiar dacă vine Noul început,

cu poezia, deh, nu se pactează...

Nu poți să pui trecutul la "trecut”,

iar viitorul nu-i un pui de barză.

Învață să privești fără să vezi

și caută cu ochii prin pustie.

Cu poezia te îndepărtezi,

ca cineva din urmă să îți vie. 

POESIS

(En memòria de Leonard Tuchilatu)

Amb la poesia t’allunyes
del món, com de les ombres deixades.

Et lleves a l’alba i pareix que somies
una muntanya que es mou sota la neu.

Un pont heus ací que ha caigut,
deixant en l’aire el seu arc romànic.

La llum, com en un tríptic callat,
descendeix a la nostra urbs, faenera.

Encara que vinga el Nou Començ,
amb la poesia, compte, no es pacta...

No pots criar el passat “en el passat”,
i el futur no és un nadó de cigonya.

Aprén a mirar sense veure
i busca amb els ulls pel desert.

Amb la poesia t’allunyes,
com algú que vinga darrere de tu.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ