A murit Andrei Vartic...

„Aşa anticomunismul românilor din Basarabia a rămas şi în democraţie naţionalism. Iar vechii activişti de partid, mulţi din ei călăi nepocăiţi de pe mâinile cărora mai curge încă sângele nevinovat al victimelor („...de-ar şti Europa câte zeci de mii de femei am ucis noi în Basarabia doar cu pesticidele şi erbicidele!”, - îi spunea autorului acestui studiu un fost preşedinte de kolhoz), au devenit mari luptători pentru drepturile multiculturale ale cetăţenilor republicii Moldova. Lupta contra naţionalismului românesc din Basarabia se dă, aţi ghicit, în limba rusă şi urmăreşte ca mai ales românii să vorbească în rusă. Iar ruşii să nu vorbească în limbă română. Ca românii din Basarabia să părăsească în masă patria lor (aproape un milion din cei 3,5 milioane au şi plecat), iar etnicii ruşi să fie asiguraţi cu locuri de muncă bine plătite („primim la lucru vorbitori de limbă rusă”, iată un anunţ des întâlnit în masmedia rusă de la Chişinău). Ca românii din Basarabia să nu-şi mai amintească de crimele comuniştilor lui Lenin şi Stalin (aproape un milion de oameni dispăruţi din Basarabia între 28 iunie 1940 şi martie 1952), şi mai ales de executorii acelor crime. Iar ruşii să trâmbiţeze zi şi noapte de crimele lui Ion Antonescu. Sau, mai recent, de aşa zisele păcate ale Bisericii Ortodoxe Române. Sau, şi mai recent, de antisemitismul scriitorului român Paul Goma, originar din satul Manta, judeţul Orhei, Basarabia”. (NAŢIONALISMUL ŞI ISTERIA MULTICULTURALĂ. PILDA BASARABEANĂ, New York Magazin)

Andrei Vartic (21 octombrie 1941 - 2 iunie 2009)
Nu mai ştiu dacă poate să rămână a fi valabilă afirmaţia clasică că, adicătelea, ar exista vreo lege a Celui de sus în a alege cine să plece primul în lumea celor drepţi.
De data aceasta ne-a părăsit Andrei Vartic, omul de cultură, ştiinţă şi artă, cel pe care l-am cunoscut personal în momentul când mi-a strâns cu căldură sufletească mâna după ce am vorbit în termeni critici despre soarta postmortemă nedreaptă cu scriitorul Leonard Tuchilatu în cadrul unei manifestari comemorative prilejuite de apariţia unui volum bilingv româno-rus semnat de Miroslava Metleaeva în anul 2001...
Poate că el a fost printre puţinii din sală care mi-au pătruns atunci mesajul retroactiv, lăsându-mi astfel în palmă confirmarea reciprocităţii adevărate - căldura solidarităţii tacite.
Au trecut ceva ani de la acel eveniment relevant pentru mine (cel puţin!) şi aflu acum cu îndurerare, din păcate din sursele mass media, că acest om cu inimă mare de român nativ a trecut în lumea celor drepţi, murind la o vârstă când mai putea face atâtea pentru familia sa, care se identifică în fapt cu neamului nostru daco-geto-roman, aşa cum, bănuiesc, iar fi plăcut să se autodenumească pe când era în viaţă. Zic astfel fiindcă i-am citit cu atenţie sporită şi un sentiment de admiraţie, din păcate doar în variantă electronică, studiile ştiinţifico-filozofice despre geto-daci şi istoria veche-contemporană a neamului românesc.
Mi-a fi plăcut să-i fac aceste aprecieri tet-a-tet şi, poate să „comit” un interviu, dar, aşa cum se întâmplă mai des printre noi, locatarii acestei planete curioase, nu am calculat corect data şi ziua întâlnirii, iar omul, între timp, a plecat pe „alte tărâmuri”, lăsându-mă cu un acut sentiment de frustrare pentru propusa şi irealizata întâlnire.
Acum nu mai e nimic de făcut. Ne rămâne doar atât, să-i deplângem plecarea prematură celui care a a luptat, începând din fragedă tinereţe, pentru idealurile noastre comune, adică celor care ne putem considera pe drept români în gânduri şi fapte. Aşa cum a fost (şi rămâne a fi zi de zi!) Andrei Vartic, basarabeanul-român bătut mai mereu de regimul comunist la putere atunci şi acum, care poate a şi murit din această cauză, împărtăşind astfel soarta a sute şi mii de alţi de compatrioţi.
Recunoscut a fi unul dintre „promotorii Mişcării de eliberare naţională din Basarabia”, specialist în fizică şi spectroscopie, el a rămas să fie o personalitate cu cunoştinţe enciclopedice, iar prin ultimul articol al său („Războiul civil din al treilea mandat”, publicat în chiar ziua morţii sale în ziarul chişinăuean „Timpul”) a lovit în regim, acel comunist, intrând în nemurire „acum şi în veac” de rând cu numele lui Grigore Vieru, soţii Ion şi Doina Aldea-Teodorovici...
Să-i fie ţărâna uşoară...