lupu

Marian Lupu - într-o nouă misiune de partid (?)

Nu înzadar se spune în popor că „Lupul părul îşi schimbă, dar năravul ba...”. Aşa şi ex-spikerul parlamentului de la Chişinău, Marian Lupu, domnul cu ochelari fumurii şi cu pretins accent românesc în exprimare, vrea să pară că s-a detaşat „de haita comunistă”, împreună cu care s-a înfruptat din plin din bunurile poporului în ultimii opt ani de guvernare bolşevică.
Divorţând de Voronin, acest personaj politic, misterios la prima vedere, a trecut făţiş în tabăra aşa-zişilor „centrişti” ai bătrânului Diacov din PDM, acesta din urmă plecând între timp „...să adune căpşune cu nepoţii” şi propunându-i lui Lupu să devină lider şi, respectiv, să treacă automat la cârma acestui partid perdant, care a luat la alegerile parlamentare din 5 aprilie tocmai 2,9% din sufragii, rămânând, cum era şi firesc să se întâmple, fără niciun mandat în legislativul moldovean.
De data aceasta Diacov nu avut cu cine să coalizeze, aşa cum a făcut-o la data de 4 aprilie 2005, atunci când a mers pe mâna lui Voronin, adică pe cine să trădeze sau cui să-i facă poftele. Norocul, însă, a dat peste el... Ce şi-o fi zis conducătorul pdm-ist: „Împreună cu acest Lupu se poate merge departe, tocmai până în zarea roşietică a viitorului statului moldovenesc....”. Mai mult chiar. Astfel va fi posibil să li se alăture şi celelalte două partide de centru, PD-ul lui fostului şef de comsomol Bragiş şi UCM-ul ex-premierului Tarlev, pentru a participa împreună la festinul bogat ce se aşteaptă după alegerile repetate pentru un nou legislativ.
Cât este de uşor să faci politică şi să evoluezi în timp când altcineva, mai mare şi mai tare (adică Voronin şi pcrm-ul lui!..) se gândeşte la tine şi pentru tine. Iată de ce lui „papa” îi creşte inima de bucurie cînd are atâţia lingăi în jur, gen dodoni, stratani, vrabii, tkaciuci, reşetnici, muşuci, starâşi şi alţii atâţi şi atâţi...
Lupu rămâne, vorba ceea, să-şi poarte numele de singuratic, deşi, imediat după plecarea sa (sic!: oportună şi, totodată, inoportună) din partidul de guvernământ, i s-au făcut şi alte propuneri de afiliere, venite din partea unor partide de opoziţie. A ales însă să rămână comunist până la urmă, fidel partidului care l-a tutelat ani la rând. Or, să faci carieră politică într-o republică săracă este o treabă uşoară, mai ales atunci când ai o misiune de îndeplinit, una strategică...