E ziuă și e noapte mai departe
e drumul care duce spre tăcere
de-aici încolo nu mai e durere
o simplă înșiruire e de șoapte
de-aici încolo se oprește timpul
și nu se știe ce o să apară
nu urci și nici nu mai cobori Olimpul
te spală o apă gri ultima oară
se-ncolăcește în jurul tău un șarpe
se duce până-n cap de la picioare
nu e plăcut însă nici nu te doare
nu strigi ca cineva să mi te scape
e ceea ce se-ntâmplă când durerea
dispare brusc ca glonțul dintr-o armă
nu mai auzi când cineva te cheamă
lovești în gol și pierzi toată puterea
nici nu încerci să te trezești vreodată
în van se vaietă o vrăbiuța
pe vârf de deal dispare o căruță
în care ești urcat să dai o raită
PUJOL
És de dia i és de nit més lluny
és el camí que duu al silenci
d’ara endavant ja no hi ha dolor
una simple seqüència és de xiuxiueig
d’ara endavant el temps s’atura
i no se sap què apareixerà
no puges ni baixes ja l’Olimp
et renta una aigua grisa l’última vegada
s’enrotlla al teu voltant una serp
va fins al cap des dels peus
no és plaenter, però tampoc no et fa mal
no crides perquè algú se te m’escape
és el que passa quan el dolor
desapareix de sobte com la bala dins d’una arma
ja no sents quan algú et crida
colpeges en buit i perds tot el poder
no tractes de despertar mai
en va es queixa un teuladí al cim
del pujol desapareix un carretó
en que has pujat a fer una volta
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu