Poema de Mercedes Ridocci (trad. al rumano*)

 

***
Vestida con la seda que cubre tus heridas
recobra tu cuerpo arrebatado.
No dejes que intangibles seres con púas en la piel
y veneno en el aliento
arrasen tu fecundo paisaje.
Libera la tierra que te pertenece
la tierra que con el arado de tus sueños has labrado
la tierra donde el rocío resplandece en tu vasta llanura
la tierra donde rayos de sol visten tu trigo de amarillo dorado
la tierra donde el aire mece tu falda de alma grana.
No dejes que intangibles seres con púas en la piel
y veneno en el aliento
arrasen tu fecundo paisaje.
No ceses en tu lucha.
No ceses.
 
*** 
Îmbrăcată în rochie de mătase ce-ți acoperă rănile
recapătă corpul sedus.
Nu lăsa ca ființe obscure cu pielea străpunsă de ace
și miros fetid al respirației
să-ți pângărească peisajul din față.
Curăță pământul ce-ți aparține
pământ ce l-ai arat cu visurile tale
pământ unde roua străluce în vasta câmpie
pământ unde razele soarelui colorează grânele în aur
pământ peste care aerul leagănă fusta albastră ca sufletul.
Nu lăsa ca ființe obscure cu pielea străpunsă de ace
și miros fetid al respirației
să-ți pângărească peisajul din față.
Nu ceda în a te opune.
Nu ceda.
  

*trad. al rumano por A. Langa