Păpădii*

PĂPĂDII

Iubirile vechi se sting și ele
ating golul sferei de foc
scapără flacăra din crucifix
iese printr-o fantă albastră
îngălbenesc florile de după perdea
se fac păpădii cu puf orbitor
furnicile bătătoresc drumuri noi
spre patria lor de sub pământ
orăcăiesc broaștele în fiecare zi
însă în altă parte și abia de se aud 

DENTS DE LLEÓ

També els vells amors s’estingeixen
Abasten el buit de l’esfera de foc
Escapen de la flama del crucifix
ixen per una fenta blava
engrogueixen les flors de darrere de casa
es fan dents de lleó amb plomall enlluernador
les formigues baten nous camins
cap a la seua pàtria sota la terra
criden com les granotes tots els dies
però en una altra part quasi no se les sent

Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ