ÎNGER CĂZUT
Intr-un timp absolut revolut
un vaiet veni de prin vale
O fi fost al cuiva ce-și pierduse
îngerul și voia să-l întoarcă
Cerul era plin de cireșe amare
ca de o ploaie rămasă în nori
Sâmburi cădeau din ciocurile
celor câtorva ciori certărețe
Nu auzea nu vedea cireșul
acoperit până sus de frunze
Jos zăcea îngerul întins pe spate
capul pus era pe o moviliță
ÀNGEL CAIGUT
En un temps absolutament revoltat
un lament arribava de la vall
Seria d’algú que havia perdut
l’àngel i volia tornar-lo
El cel era ple de cireres amargues
com d’una pluja romasa als núvols
Les llavors caien del bec
d’alguns corbs batussers
No sentia no veia la cirera
coberta fins a dalt de fulles
A sota jaia l’àngel estès d’esquenes
el cap posat al damunt d’un monticle
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu