HORN*

Fiecare are câte un mort în casă

alții au câte doi sau mai mulți

O cărare duce spre pajiștea arsă

pe care aleargă ghiduși niște miei

Ramul de cais nu se mai scutură

floarea îl face să pară mai greu

Se imbulzesc de zori albinele
și se cutremură pe el toate florile

Iată că i se așază un fluture

zboară se scutură în sus petale

De după draperii apar câteodată

chipuri cu forme abia deslușite

Pe sub pământ se aud rădăcini

cresc și troznesc la suprafață 

Grădinile coperite de ierburi
ascund acum mii de balauri

Fiecare are câte un mort în casă

alții au câte doi sau mai mulți

O suviţă de fum iese din hornul

unei case cu pereți năruiți

XEMENEIA

Cadascú té un mort a casa
altres en tenen dos o més

Un camí al prat cremat
en què corren alegrement alguns bens

El ram d’albercoc ja no es sacseja
la flor fa que li semble més difícil

S’arrauleixen a trenc d’alba les abelles
i s’hi tremolen totes les flors

Heus ací que s’hi posa una papallona
vola se sacseja damunt dels pètals

De darrere les cortines apareixen alguna volta
cares amb semblants ben poc distingits

Davall de la terra se sent com creixen
les arrels i s’enfilen a la superfície

Els jardins coberts d’herbes
amaguen ara milers de serps

Cadascú té un mort a casa
altres en tenen dos o més

Un fumada ix de la xemeneia
de cases amb murs envellits

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

O apă și un pământ*

Stai întins pe o stivă de paie
și visezi vise când iată
la o zvârlitură de băț
zboară vrabia solitară
Cât de puţin ne lipsește
să ajungem iarăși pe lună
e clar însă că nu vrem acolo
O privim sceptici sau surprinși
stând într-o parte
de parcă ne-ar fi străină
de parcă nu ar fi și ea
o apă și un pământ

AIGUA I TERRA

restes estés en una pila de palla

i somieges quan heus ací que 
a un tret de pedravola 
el teuladí solitari
Que poc ens faltaper 
arribar de bell nou a la llunaés 
clar però que no volem ser allàla v
eiem escèptics o sorpresosd’
aquesta banda estant 
com si ens fóra estranyacom 
si ella no fóra 
tambéaigua i terra

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

IEȘIRE SUBTERANĂ

IEȘIRE SUBTERANĂ
(lui Ghenadie Nicu)

Drumuri ce au trecut pe aici
falie lăsată peste altă falie
stele și apă apărute la suprafață
-apoteoza luminii-
cădere inerentă a întunericului
ieşire și tot atunci
intrare directă în trup

EIXIDA SUBTERRÀNIA

(a Ghenadie Nicu)

Els camins que han passat per ací
falla deixada damunt d’una altra falla
estrelles i aigua aparegudes a la superfície
-apoteosi de la llum-
caiguda inherent de la foscor
eixida i tot llavors
entrada directa al cos 

*poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

VARIAȚIE*

Desprins din clame și dus de vânt,
poemul a ratat a sa destinație,
dar a găsit altceva -ca variație-
s-a depărtat de pământ.

POEMA

Deslligat de les pinces i dut pel vent,
el poema ha errat la seua destinació,
però ha trobat una altra cosa –com a variació-
s’ha allunyat de terra.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

SĂPTĂMÂNA PATIMILOR

SĂPTĂMÂNA PATIMILOR 

Zi luminată - de dus la biserică -
faci un gest perfect altruist

Credinţa aici are formă himericã -
trei popi si un vicar cu peruca lui Crist

Mod elitar de mărturisire - 
păcate iertate la pachet

Poate că astfel ajuns în neştire 
dai răspuns lui Hamlet

Cărunte capete preaplecate -
femei umile si copii

Iertarea păcatelor - alte păcate
fac cei care-s vii

SETMANA DE PASSIÓ

Dia il·luminat - d’anar a l’església - 

fas un gest perfectament altruista

La fe té ací forma quimèrica
amb capellans amb vicari en perruca de Crist

Mode elitista de confessió -
pecats en bloc - a doll

Potser així, fins a la desconeixença -
dónes una resposta a Hamlet

Caps canuts inclinats -
dones humils i xiquets

El perdó dels pecats, uns altres pecats
fan els que estan vius.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

TREI MELCI*

Casă de la țară căzută pe gânduri...

Cum s-ar face să plece de aici?

N-a mai rămas nimeni în ea,

prin curte - câinele a muţit,

puii de cloşcă s-au făcut iarbă,

însăși cloșca e un tufar înflorit.

În toiul nopții au trecut pe alături

trei melci codobelci, unul după altul,

ducând casele lor sidefii în spate,

lăsând în urmă dungi lungi, argintii.

*poem și imagine de autor

PUNCTE CARDINALE*

Unde te-ai oprit e pământul 
plin de rădăcinile prinse de pietre
cu punctele cardinale pe care
poți să le atingi doar cu privirea
(preambul scris la o carte)

Putreda poartă cea din poveste
rece e casa cu pereții zidiţi din poze
lumina zilei a dispărut zace-n oglinzi
izvoare în care au înghețat apele
cele limpezi caci altele nu-s pe aici

*poem și imagine de autor

PIPA PĂCII

Fiindcă nu fumasem niciodată

în aproape uitata mea copilărie

încercasem într-un final

să trag o şuviţa de fum

dintr-un trabuc cu bucluc

Nu știam de marijuana

nici de tutunul de import

mă mulțumeam cu formele moi

mototolite ale unei frunze

de viță-de-vie

Luam între dește muştucul aprins 

ca apoi să îmi frig buza de sus 

și îmi ziceam cu repeziciune

că ”nu o să mai fumez niciodată”

Ba ici ba colo 

-ba în mai multe locuri deodată-

izbucnește câte un război nedeclarat

Iată atâtea și atâtea motive

de fumat Pipa păcii așa că 

-dacă ar fi de vreun folos- 

m-aş întoarce în copilărie

să mă autodeclar ad-hoc 

cel mai înrăit dintre fumători

*imagine de autor

Wislawa Szymborska: A ALGUNOS LES GUSTA LA POESÍA/ UNORA LE PLACE POEZIA*

(poem reprodus de pe pagina Facebook de Antonio Moya)

A ALGUNOS LES GUSTA LA POESÍA

A algunos,
es decir, no a todos.
Ni siquiera a los más, sino a los menos.
Sin contar las escuelas, donde es obligatoria,
y a los mismos poetas,
serán dos de cada mil personas.

Les gusta,
como también les gusta la sopa de fideos,
como les gustan los cumplidos y el color azul,
como les gusta la vieja bufanda,
como les gusta salirse con la suya,
como les gusta acariciar al perro.

La poesía,
pero qué es la poesía.
Más de una insegura respuesta
se ha dado a esta pregunta.
Y yo no sé, y sigo sin saber, y a esto me aferro
como a un oportuno pasamanos.

Wislawa Szymborska, ”Fin y principio”

UNORA LE PLACE POEZIA

Doar unora,

adicătelea nu la toți.

Nici măcar la majoritatea, ci la mai puțini. 

Fără a include școlile, acolo unde e obligatorie,

precum și însăși poeților,

să fie vorba de vreo doi dintr-o mie.

Le place,

cum le place deasemenea supa de fidea,

cum le place un compliment sau culoarea albastră,

cum le place eșarfa veche,

cum le place să se impună,

cum le place să mângâie câinele.

Poezia,

dar ce e poezia.

Mai mult de un răspuns incert

s-a dat acestei întrebări.

Și eu nu știu, și nu pot să aflu, si de asta mă agăț

ca de o utilă balustradă.

*traducere din spaniolă de A. Langa 

Ce-ar fi să lăsam totul...

Ce-ar fi să plecăm cu toții

să lăsăm pământul să fie altfel

cu fiare păduri cum au fost odată

dinozauri și ferigile nalte de cândva

cu munți și vâlcele străbătute de nimeni
cu valuri oceanice stăpânite de legi

din cele încă nescrise ale naturii

pe când științele nu erau necesare

iar în jur continente și lumi fără nume

coexistau fără cunoștințele noastre

din astrofizică sau geografie

Poate că astfel ar avea universul

drept centru - Pământul - planeta această albastră

cu forma-i perfectă de farfurie

plutind pe cocoașa balenelor

prin spații imense în timp infinit

Așa ar apare din nou paradisul

fără roboți și oamenii ultramoderni

ai fazei finale a noosferei

Ce-ar fi să lăsăm totul

*imagine de autor

DEMASÍAS/ SURPLUSURI* de André Cruchaga

DEMASÍAS

The eyelash of lightning is neither good nor evil.
The struck tree burns like a pillar of gold
Mary Oliver

Detrás de los ídolos, el aserrín con su costumbre de vestidura siniestra. Debajo de la noche los abismos empapados de fetiches: los espejos fabulan cierta alegría, mientras el luto enfunda sus solemnidades. Del destino, si se quiere, sólo nos van quedando los residuos de la aurora, o el desatino doméstico como una piltrafa. (Ahora, nos hacen consumir sueños con desodorantes e inéditos almanaques. Veremos si tantas máscaras son visibles en el ascua.)

Del libro “Vallejo dream”, 2019
©André Cruchaga
©Pintura de Emile Nolde

SURPLUSURI

The eyelash of lightning is neither good nor evil.
The struck tree burns like a pillar of gold
Mary Oliver

În spatele idolilor, rumegușul în obișnuita sa formă sinistră. Dincolo de noapte se întind abisurile pline de fetișuri: oglinzile denotă o oarecare bucurie, timp în care doliul își revelează solemnitățile. Din ce e destin, la dorință, ne mai rămân rămășițele răsăritului de soare, ori o cearta domestică la urma urmei. (În ziua de azi, ne fac să consumăm visuri cu dezodorant și almanahuri inedite. Se va vedea încă dacă multitudinea de măști vor fi vizibile pe fundalul tăciunilor aprinși.)

*trad. al rumano por A. Langa

ZAȚ*

ZAȚ

Când aștepți să fiarbă cafeaua,
dar aceasta, vai!, dă în foc,
tu apuci ibricul cu ambele mâini,
cercând să salvezi ceea ce nu e,
iar acolo -ca printr-un miracol-
rămân fire de zaț într-un lichid
pe care abia îl sorbi printre dinți,
atunci pronunți ceva necuviincios,
ceva ce îți acoperă tot smalțul,
"suprafața vizibilă a dinților".

LLAST

Quan esperes que el café bulla,
però això, ai!, acaba en foc,
tu agafes la cafetera amb les dues mans,
tractant de salvar el que no és,
però allà –com en un miracle-
resten filets de llast en un líquid
que tot just engoleixes entre dents,
Llavors dius alguna inconveniència,
quelcom que et cobreix tot l’esmalt,
‘la superficie visible de les dents’.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

UMBRĂ*

UMBRĂ

A trebuit sa alerg

ca sa ajung din urmă

umbra mea rătăcită pe străzi,

a trebuit să trec peste o duzină

de alte umbre, ca să mă scufund

dintr-odata în întunericul din ea,

înghițit fiind acolo de colbul fin

de pe drum, de pietrele din caldarâm

și alte artefacte întâlnite în cale,

ținut la distanță, totuși, de fugara,

atât de subțirea mea umbră.

OMBRA

Ha calgut córrer
per a arribar de darrere
a la meua ombra perduda pels carrers,
Ha calgut passar per una dotzena
d’altres ombres, per a enfonsar-me
d’una vegada en la foscor dins d’ella,
essent engolit allà per la pols fina
del camí, per les pedres del paviment
i altres artefactes trobats en la via,
tinguda a distància, però, de fuga,
tanta subtilesa la meua ombra.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

BĂTRÃNI*

BĂTRÂNI

Pe podul înalt, ce stă să pice,

se plimbă în voie doi batrani,

își povestesc unul altuia

pâţaniile lor din copilărie.

Un nor alb, în formă de pasăre,

îi acoperă până nu se mai văd,

iar vocile coboară în trombă

căzând peste noi, cei de sub pod.

Noi plutim pe o barcă ușoară,

aflați oarecum în derivă,

gândind aşa, într-o doară:

"Cât de ușor e să fii bătrân".

*A.L.

A VISTA DE PÁJARO/ DE LA ÎNĂLȚIMEA ZBORULUI DE PASĂRE*, poem de Nicolás Corraliza

(foto de autor)

A VISTA DE PÁJARO

Cede la nieve en los nidos antiguos.
Un lugar para la vida se reconstruye rama a rama:
vuelo a vuelo, traen los palos en sus picos.
Para regresar, conviene haberse alejado,
y recordar cómo se vuelve por el tiempo y su distancia.
De nada sirven las horas si tú no estás.

DE LA ÎNĂLȚIMEA ZBORULUI DE PASĂRE

Se topește zăpada în cuiburile vechi.

Un loc pentru trai se face din mai multe crenguțe,

zbor după zbor, bețe de spice aduse în chiocuri.

Pentru a te întoarce, e bine să te fi îndepărtat destul,

să nu uiți cum se trece prin timp și distanțele lui.

La ce bun orele dacă tu nu te afli alături.

*trad. de A. Langa

Poema* de SAGRARIO HERNÁNDES (Sago Say)

(foto de autor)

NIEGO lo que mis ojos ven
lo que mis manos tocan
lo que mis oídos escuchan
lo que mi nariz olfatea
lo que mi paladar gusta.
Niego lo que mi mente piensa y percibe
y mi memoria guarda y reproduce.
Todo ello no busca otra cosa que la auto complacencia
Y en ese trance
la verdad es un pálido y parcial reflejo 
de la realidad única.

Alejarme de todo
para estar en el centro.

NU RECUNOSC ce-mi văd ochii

ceea ce mâinile-mi ating

ceea ce aud cu urechile

ceea ce cu nările-mi miros

ceea ce pun pe cerul gurii.

Neg ceea ce gândesc și percep

iar memoria-mi păstrează și reproduce.

Toatea astea nu sunt decât o complăcere

Și în astă stare hipnotică

adevărul apare ca o palidă reflectare

a unicii realități.

Îndepărtează-mă de toate

ca să rămân în centru.

*traducido del español por A. Langa

HAIKU*

***
În pas cadențat,
totu-n jur se transformă,
devine trecut.

***
Al ritmo del tiempo
todo el mundo se mueve,
hacia al pasado.

***

En pas cadent,
tot al voltant canvia,
es fa passat.

* Haiku d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

AQUÍ Y ALLÁ/ AICI ȘI ACOLO* de André Cruchaga

AQUÍ Y ALLÁ

No hay límites, salvo el engaño que germina en todas partes.
La luz siempre nos vuelca a lo inenarrable de los vacíos,
o a ese viejo tanteo entre penumbras.
Fluvial la espina que se nos revela en los costados, como un riel
desplomado que empieza a beber el cuerpo.

—Juro que a menudo me toco para saber si estoy vivo.
Me olvido fácilmente de mi cuando oigo la de medianoche
a través de la campana del más allá.
(Uno libra batallas disímiles en el ámbito del recuerdo;
por ello, doy vueltas alrededor de las esquinas del presente.)

Procuro estar liviano para levantarme de la oquedad del aquí.

Mañana será otro cuento frente a los que parten y nunca regresan. 

Acaso porque todo me impulsa a lo difuso y así lo asumo.
A la sangre profunda de todo lo que nombro, sea fugaz o perenne
realidad. Sea la luz o la oscuridad en mi cuerpo.

Del libro “Vallejo dream”,, 2019
©André Cruchaga
©Pintura Per Kirkeby

AICI ȘI ACOLO

Nu există limite, doar minciună ce apare din toate părțile.

Lumina ne împinge mereu  în indefinitul din viduri,

ori în astă dănțuială arhicunoscută a umbrelor.

Unduioasa coloană vertebrală ce termină în coaste, ca o margine

abruptă care începe să ne absoarbă tot corpul.

—Vă jur că deseori îmi pipăi membrele, ca să știu de mai sunt viu.

Uit cu ușurință de mine când aflu că e miezul nopții

de la clopotul ce bate de partea cealaltă a lumii.

(Cineva se aruncă în lupta finală întru salvarea memoriei;

iată de ce evit cu discreție curbele bruște ale prezentului.)

Încerc să fiu cât mai simplu, ca să pot ieși din găoacea de aici.

Maine va fi scrisă altă poveste pentru cei care pleacă și nu mai revin.

Poate fiindcă sunt împins spre nebulozitate și cu asta mă împac.

Dus prin sângele ascuns al revelațiilor, chiar dacă-i ceva efemer

sau clipă perenă. Fie că e lumină sau întuneric în corpul meu.

*trad. în română de A. Langa