sâmbătă, 25 ianuarie 2020

Desene colorate*



DESENE COLORATE

Cineva mai citește pe ascuns
cărțile scrise de Cronos

se face mic îl rod papuceii
mestecă de zor o bomboană

dă binețe la un mahalagiu
iar acela răspunde din noapte

urcă cu spiritul său jucăuș
pe ramul de sus cu cireșe

cade se dă de-a berbeleacul
durerile toate vin mai târziu

place să tragă un pui de somn
până ce nu se doarme pe apucate

acest capitol nu conține nimic
apar doar desene viu colorate

joi, 2 ianuarie 2020

Casa cu farmece*


CASA CU FARMECE

Buruieni mari dau năvală de peste tot
Nu mai e loc de trecut prin curte
Pragul s-a coperit cu un brusture
Din pereți se preling ierburi lungi
Sus suie flacăra unui foc stins
Flori de ghiveci dispărute în ferești 
Straturi de vopsele apară gardul
Viespea stă de pază pe acoperiș
Poarta rămasă fără de balamale
O haină ferfenițată întinsă pe-o sârmă
Sâmburi de caise împrăștiați pe jos
O lingură îndoită cu urme de dinți
Din glodul uscat de sub răzătoare
iese femurul unei păsări domestice
O sită spartă strecură praful
alături o farfurie fără pic de faianță
Un vârf de cuțit un stilou rupt pe prispă
și o bijuterie din cele ieftine
Toate par să fie rechizitele
unei bătrâne ce face farmece

LA CASA ENCANTADA

Malesses grans enfanguen pertot
Ja no hi ha lloc de pas pel corral
El llindar s’ha cobert d’una bardana
De les parets gotegen herbes altes
A dalt s'asseu la flama d’un foc apagat
Flors de pot desaparegudes en finestres
Capes de pintura apareixen a la tanca
Una vespa és de guàrdia al sostre
La porta es manté sense bissagres
Un abric ratat estirat en un filferro
Ossos d’albercocs esbargits per terra
Una cullera torçada amb traces de dents
Del fang sec davall del ratllador
ix el fèmur d’una au domèstica
Un sedàs trencat esvera la pols
Al costat d’un plat sense tros de tauleller
Una punta de ganivet una estilogràfica
rompuda al porxe i una joia de les barates
Tots aquests semblen ser requisits
d’una velleta que fa encants
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

vineri, 8 noiembrie 2019

CRUCIFIX*


CRUCIFIX

E cumva altfel -nu e ceea ce a fost-
viața ta nu mai curge val-vârtej,
te joci de-a mijatca cu propriul corp,
nu-l duci pe la cantine (când vrea el).

Se zvârcolește prin somn -are febră-
tu nu-l poți ajuta cu nimic,
îi dai apă, apoi iar îi dai apă:
parcă îl îngrijești, parcă nu.

Pentru ce dădăceala aceasta?

Uneori pari ridicol, alteori ești domn-domn,
señor cum zic alții, prin excelență. 

Alaltăieri ți-a zis cineva "maestre", iar tu,
cu nonșalanță, te-ai prefăcut că nu-l auzi,
ai privit pe alături, cu indiferență.

Nu, nu mai e ceea ce a fost,
nici furca nu ţi-i de vreo trebuință,
tragi grebla din urmă, așa agale,
ca să aduni ceva nedeslușit,
niște surcele ce au mai rămas
lângă un trunchi cioturos.

Nu mai există copacul...


joi, 31 octombrie 2019

CA(TREN)*

Ca(tren)

Nostalgiile sunt nasturii strălucitori
rupți de la o haină veche de gală
pe care i-ai pierdut într-un tren
rămas țintuit într-o gară






duminică, 27 octombrie 2019

Poem de Homero Aridjis (trad. în limba română*)


***
Cantar el cuerpo
camino de las sombras
Sacar de la piedra la canción
De pie en la oscuridad
ser poeta
aun sin palabras

"Quemar las naves"

***
Închinând un imn corpului
pe drumul umbrelor
Făcând ca și piatra să cânte
Mergând mereu prin întuneric
să fii poet
dar fără să scrii cuvinte

*traducere în română de A. Langa




CHIP DE FATĂ*



CHIP DE FATĂ
(pentru Anastasia)

Printre atâtea chipuri 
apare și chipul tău 
ca o artă aparte

Preciziune a unei 
pensule mici purtată
peste o pagină albă

Aură care 
mi te înconjoară - 
atingrea unei mâini grijulii

Privire plină cu
stele din vis - nici urmă de 
ruj lipsă de fard

Ten ce face piersicul 
să mi te admire - o aluniță se lasă căutată pe aici

Tremur de buze 
căzut pe portativ -
note muzicale necunoscute 

Rostro de chica
(para Anastasia)

De entre tantos rostros aparece
tu rostro como un arte
diferente

La precisión de un pequeño pincel
llevado sobre un
folio en blanco

El aura que te abraza
con la caricia de una
mano protectora

Mirada llena de estrellas de ensueño - ni rastro de pintalabios
falta de maquillaje

Tez que hace al melocotonero 
admirarte - un lunar se deja
buscar por aquí

Temblor de labios caído
sobre el pentagrama -
notas musicales desconocidas 

Traducción: Anastasia Langa

*imagine și poem de autor

duminică, 6 octombrie 2019

Mercedes Ridocci: Poemas a mis padres/ Poeme pentru părinți*





Poemas a mis padres

Madre,
te recuerdo sentada en el banco del parque
con la falda plisada
aquella blusa que te gustaba tanto
y los zapatos de piel vieja.
La espalda mirando al sol
las manos entrelazadas
descansan sobre tu regazo,
la mirada perdida en paisajes de silencio.

¡Tan sola!

Poeme pentru părinți

Mamă,
mi te amintesc cum ședeai pe o bancă în parc
cu rochia în pliuri,
acea bluză care mult îți plăcea
și pantofii din piele învechită.
Cu spatele întoarsă la soare
și mâinile încrucișate
ce ți se odihneau pe genunchi,
privirea pierdută în peisajul tăcut.

Atât de singură!

*trad. din spaniolă de A. Langa

duminică, 29 septembrie 2019

Poem cu scaune*


POEM CU SCAUNE

Când scaunele sunt de nerecunoscut 
uitate lăsate la întâmplare 
prin colțurile îndepărtate ale casei 
carii se întrec între ei fără încetare
încearcă a le sculpta cum pot mai bine 
iar cel mai iscusit dintre tâmplari 
face din ele piese de anticariat
aplică patina vremii

El poema de las sillas

Cuando las sillas son irreconocibles
dejadas por todos los lados u olvidadas
por las esquinas más alejadas de la casa
alguien trabaja constantemente en la madera
dejando unas auténticas esculturas
y el más ingenioso de los carpinteros
hace de ellas piezas anticuadas
aplica la pátina del tiempo
*poem și trad. în spaniolă de autor

POEMA AMB CADIRES
Quan les cadires són irreconeixibles,
oblidades o deixades a la intempèrie
pels racons més llunyans de la casa
els escarabats rivalitzen entre ells sense atur
tracten d’escolpir-les com millor poden
i el més expert dels fusters
en fa peces d’antiquari
aplica la pàtina del temps

**Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

duminică, 22 septembrie 2019

LLAVOR DE LA SON/ LABOR DEL SUEÑO/ LUCRAREA VISULUI* de André Cruchaga


Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni, ochelari de vedere, barbă şi interior

LLAVOR DE LA SON
A Pere Bessó

A les crestes de les muntanyes de l’alé el fred dels xiprers més enllà dels records: enllà l’horitzó i els seus pous de cendra el veler de núvols penjant d’un rellotge de voliaines aquells àngels d’espines a l’hora de la migdiada amb un tren de neu de la tardor i l’aigua a les palpebres com una carta d’insistents abelles —en un quinqué de modesta flama el violer d’algun ardor convida a desfer els nusos dels porus amb el capciró dels dits un veler mossega el cor vermell de la pluja totes aquestes maneres de péixer les ferides ací però l’oblit i la seua flor d’ombra en la llavor del son.

LABOR DEL SUEÑO
A Pere Bessó

En las crestas de las montañas del aliento el frío de los cipreses más allá de los recuerdos: allá el horizonte y sus pozos de ceniza el velero de nubes colgando de un reloj de vilanos aquellos ángeles de espinas a la hora de la siesta con un tren de nieve del otoño y el agua en los párpados como una carta de insistentes abejas —en un quinqué de modesta flama el alhelí de algún ardor convida a desandar los nudos de los poros con la yema de los dedos un velero muerde el corazón rojo de la lluvia todas esas formas de apacentar las heridas aquí sin embargo el olvido y su flor de sombra en la labor del sueño.

LUCRAREA VISULUI
Lui  Pere Bessó

Pe crestele înalte ale respirației răceala chiparoșilor rămasă dincolo de amintiri: orizontul acel și izvoarele lor de cenușă vasul plin cu nori atârnând de un ceas în formă de corolă acei îngeri din spini la ora de liniște cu un tren plin de fulgi și apa adusă sub pleoape ca mesajul unor albini insistente – într-un cerc de lumină fâlfâie culoarea unei pasiuni gata să pună în ordine porii cu vârful degetelor o barcă mușcă din inima roșie a ploii toate aceste forme de alinare a durerii de asemenea uitarea și floarea umbrei în lucrarea visului.


*trad. sin spaniolă de A.Langa

miercuri, 18 septembrie 2019

TAREA/ TRAVALIU* de IDA VITALE



TAREA

Abrir palabra por palabra el páramo,
abrirnos y mirar hacia la significante abertura,
sufrir para labrar el sitio de la brasa,
luego extinguirla y mitigar la queja del quemado.

(poema escogido del muro Facebook de Antonio Moya)

TRAVALIU

Să parcurgi cuvânt după cuvânt șesul întins,
să îl lași așa și să privești la imensa deschidere,
să suferi pentru a lucra locul acoperit de jeratic,
apoi să îl stingi și să potolești durerile de la arsuri.

*trad. din spaniolă de A. Langa

CREP/ LUTO* de Ion Ștefănescu

CREP

Nu mai avea trup
era numai suflet
o pâine și el
o pâine din care copiii
hrănindu-se
rup ca păgânii

LUTO

Ya no tenía cuerpo
sino solo alma
que es un pan 
un pan para los niños
que comiéndolo
lo parten como unos paganos

*trad. în spaniolă de A. Langa



BALAURI/ DRAGONES*





BALAURI


Tăcerea 

e o carte închisă

în care au încăput

capetele unor balauri


Deschide-o câteodată

fii blând cu ei


DRAGONES


El silencio

es un libro cerrado

donde te esperan

las cabezas de unos dragones


Ábrelo cuando puedas

duminică, 15 septembrie 2019

LUMINA/ LA LUZ*




LUMINA

Fără ca să știm
uneori o lumină
caută floarea

LA LUZ

Sin decir nada
una luz encendida
busca las flores

*traducere în spaniolă de autor



luni, 9 septembrie 2019

TRUP*



TRUP
(lui Georg Trakl, in memoriam)

In trupul tăcut s-a oprit timpul
S-au desprins rădăcinile copacului desfrunzit
Printre ramuri a dispărut cucuveaua bătrână
De cornul lunii stă agățat un joben
Stăpânul nu a plecat nicăieri e acasă

*poem și imagine de autor

duminică, 1 septembrie 2019

CORPUS VITAE de Nicolás Corraliza (trad. din spaniolă*)



CORPUS VITAE

Tan lejos queda el sitio de la nada.
El tiempo donde fuimos otros,
vuelve para burlarse de estos restos.
Es esta guerra silenciosa
que nos habita por dentro
el más despiadado de los conflictos.
Huele a hierba recién cortada cuando amaneces.
Ya no creo en dios ni en la tristeza.

CORPUS VITAE

E atât de departe țara nimicului.
Timpul în care fost-am alții
revine să ne ia în derâdere.
Asta e lupta cea tăcută
ce ne consumă pe dinăuntru,
cel mai necruțător dintre conflicte.
Miroase a iarbă proaspăt tăiată în zori.
Nu mai cred în dumnezeire și nici în tristețe.

*trad. din spaniol`de A. Langa