POR LA LÍNEA
...Camino por la línea que vibra con espejos melancólicos. A mi lado la nieve va cubriéndolo todo con su manto. Respiro en el misterio y escucho los sollozos de las nubes. Un árbol con sus ramas de memoria promete ser el sueño deseado. Las voces olvidadas de los que ya se fueron entre niebla se entremezclan con voces del abismo. Deambulo por el filo de la navaja oculta del instinto y espero que la luz sea mi aliada.
PE LINIE DREAPTĂ
...Pășesc pe linia dreaptă ce vibrează cu oglinzi melancolice. Pe partea mea zăpada acoperă totul cu mantia sa. Respir întru mister și ascult suspinul norilor. Un arbore cu ramurile memoriei promite să fie visul dorit. Vocile uitate ale acelor care deja au plecat prin ceață se interferează cu vocile abisului. Merg pe lama cuțitului ascuns al instinctului și aștept ca lumina să-mi fie aliată.
Con gusto me asomo y dejo saludos para ambos
RăspundețiȘtergereRossana