POESÍA
DEL MUNDO)
INSOMNIE
Cântecul
unui greier în grădină
apleacă ramul insomniei,
ca un
scrâșnet pe sticlă
ce cheamă
aripile iernii.
Nu am mai
fost atât de aproape de moarte,
niciodată
nu am știut că în spatele muzicii
ar putea
să se afle cerul celălat
pierdut
printre mărăcini și stejari.
Așadar,
viața e iluzorie,
o grădină
de zarzavat mizerabilă
pe unde
trec una câte una constelațiile
și tihna
nocturnă imposibil de găsit?
INSOMNIO
Canto de
un grillo en el jardín
trae
consigo la rama del insomnio,
como un
pito de vidrio
que
convoca las alas del invierno.
Nunca
estuve tan cerca de la muerte,
nunca
supe que detrás de la música
pudiera
haber el cielo adverso
perdido
entre las zarzas y los robles.
¿La vida
es ilusoria entonces,
un huerto
miserable
por donde
van la ronda de las constelaciones
y el
reposo nocturno inalcanzable?
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu