Poema de LAURA PONCE (trad. în română)

***

Lucrurile nu intră niciodată în albia lor:
deja sunt altele/ lucrurile când revin.

Așa cum lucrul și albia sunt un tot întreg,
a căuta acea răspântie e o nouă pierdere.

Chiar și atunci când plecasem de la mama
nu am fost înghițit de forma faliilor/ am adâncit
și mai mult crăpăturile și le-am făcut albii.

Mereu se merge pe râuri subterane.

Țin minte o formă/ doar
o unică formă,
acea formă calcaroasă de a înălța
ruina.

Se merge doar pe râuri subterane.

Afară există
o topografie străină
și accidentată.

***

Nunca las cosas vuelven a su cauce:
ya son otras/ las cosas cuando vuelven.

Y como cosa y cauce son inevitablemente uno,
buscar aquella intersección es una nueva pérdida.

Cuando me fui de madre hace tanto y tan poco
me derramé bajo la forma de las grietas/ ahondé
las grietas las hice cauce.

Siempre se corre por ríos subterráneos

Yo recuerdo una forma/ una
única forma
esa forma calcárea de edificar
la ruina.

Sólo se corre por ríos subterráneos

Hay afuera
una topografía ajena
y áspera.