ROSA BUK*, ¿Acaso era yo el pan de mi madre o la confitura de los dioses? (trad. al rumano)

 

¿Acaso era yo el pan de mi madre o la confitura de los dioses?

¿Acaso era yo el pan de mi madre o la confitura de los dioses?

Quizás fui siempre un cúmulo de incertidumbres
y un afán loco de certezas que polvo se esfumaron.
Una hurgadora insobornable y sensible
una sota de iglesia bajo la lluvia,
un ave,
una niña de ojos tristes con la boca sellada.

Fui ojos de lupa, no crean que por mi voluntad,
la vida se presentó en miniatura y magrez
y el conformismo no era mi territorio,
no, no lo era.

Delgada con piernas de alambre de acero
recorrí el mundo sentada en mi casa,
con un libro,
con un sueño,
con un deseo de avión nunca abordado.

Pasillos de las danzas, los coros y las escuelas de arte
conciertos al aire libre, césped y lago en Los Rosedales,
las espaldas húmedas y la Novena agitando el pecho.
Controvertida en el Pop-Art y las cúpulas clásicas de Soldi
las esculturas de Libero Badí y los trajes de la Mesejián.
Poesía en los ojos con tormento y sin él, poesía en el pan
en un domingo nocturno de Parque Lezama y los dioses.

Hoy sé que soy mis memorias, mis lutos y mis nacimientos
soy mi alma de poeta reinstalando el misterio, por siempre.

Poate că eu eram pâinea mamei sau dulceața zeilor?

Poate că eu eram pâinea mamei sau dulceața zeilor?

Posibil să fi fost pur și simplu un cumul de incertitudini

și o sete nebună de certitudini ce s-au împrăștiat ca un fum.

O jucăușă neascultătoare și sensibilă,

o biserică aflată sub ploaie,

o pasăre,

o fetiță cu ochii triști și cu gura pecetluită.

Am fost ochi de lupă - să nu credeți că din voia mea -

viața se vedea în miniatură și magică

iar conformismul nu era felul meu de a fi,

nu, nu era.

Subțirică și cu picioarele făcute din fire de oțel

am străbătut lumea în lung și în lat stând în propria-mi casă,

cu o carte,

cu o dorință,

cu avionul unui vis în care niciodată nu am urcat.

Culuoare pentru dansuri, coruri și școli de artă,

concerte în aer liber, pajiștea și lacul în Rosedales,

spatele umed și la Novena zguduind pieptul.

Convertită la Pop- Art și la cupolele clasice de Soldi,

la sculpturile de Libero Badi și vestimentația de Masejian.

Poezia în ochii cu furtună și fără de asta, poezia pe pâine.

Azi știu că sunt amintirile mele, doliul meu și nașterile-mi,

sunt sufletul meu de poet reinstalând misterul, pentru totdeuna.

*ROSA BUK (1945 / 2008) Poeta, pintora, escenógrafa, vestuarista, diseñadora, astróloga, maestra, madre, maga...