ODATĂ CÂNDVA
Odată cândva a fost oarecum
altfel
ori globul acesta pământesc
nu aluneca rapid pe niște rotile
ci atârna în vid cu luna
împreună
ținut pe o sfoară subțire și
lungă
de un copil plăpând dar zglobiu
care-l purta mult timp cu privirea
cu mare atenție printr-o
grădină
Orice gând ideal visul abia văzut
se realiza în zori se întampla
aevea
tot ce-ți doreai în drum se
prefăcea
simplă cărare (sic! - nimicul era
variabil)
pustiul întreg se acoperea de ape
care păreau că nu aveau maluri
iar versul necizelat căpăta
dintr-odată
calitatea supremă de poem
veritabil
Pe atunci îndrăgostiții de
poezie
sărutau gura închisă a poemului
ca tinerii timizi la un
rendez-vous
după care încet se luau de mână
si mergeau tăcuți păstrând
distanța
până când ajungeau la o altă
poartă
unde iarăși își atingeau buzele strânse
abia lipindu-le - ca de o
icoană
HACE TIEMPO…
Hace tiempo todo era diferente,
o la tierra, el globo este terrestre
no deslizaba tan rápido sobre los patines,
sino colgaba con la luna al lado
en el vacío, sostenido por un cordel
por un niño frágil, pero muy majo,
y llevado con la vista puesta encima,
con mucho cuidado, por un jardín.
Cada pensamiento, tu sueño
se hacia realidad por la mañana,
todo lo que querias de verdad
se cumplia (sic - la nada era variable),
el desierto entero se cubria de agua
que parecía que no tenía orilla
y el torpe verso escrito por ti de repente
se transformaría en un gran poema.
Por entonces los amantes de la poesía
besaban la boca cerrada del poema
como dos jóvenes tímidos en un rendez-vous
después de darse las manos, y así
caminaban respetando una cierta distancia,
hasta llegar cerca de otra puerta
donde de nuevo se tocaban los labios
apretándolos, como a un icono.
*trad. al español por el autor
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu