Un poema de Julio Cortázar (trad. al rumano)

 









***
Acum desenez păsări.
Nu le văd cum vin, nu le aleg,
deodată ajung aici, sunt asta,
un stol de cuvinte
aciuate
una 
după
alta
pe sârmele paginii,
ciripind, ciugulind, ploaie de aripi
iar eu fără o fărâmă de pâine, pur și simplu
lăsându-le să vină. Poate 
o fi ăsta un arbore
sau poate că 
dragostea.

***
Ahora escribo pájaros.
No los veo venir, no los elijo,
de golpe están ahí, son esto,
una bandada de palabras
posándose una
a
una
en los alambres de la página,
chirriando, picoteando, lluvia de alas
y yo sin pan que darles, solamente
dejándolos venir. Tal vez
sea eso un árbol
o tal vez
el amor.