MILEȘTII MARI, POEM CANTABIL

(vedere de pe drumul ce duce spre satul Milești, Nisporeni)

I 

Dinspre codri, pe câmpie,

Peste case părintești,

Raze albe reînvie

Vatra satului Milești.

II 

Soarele de sus sloboade

Suflul său făuritor,

Zorii zilei ies din noapte,

Cu țăranii, pe ogor.

Refren:

De la Mândra spre Visoca,

De la Recea spre Hotar:

Dăinuie pe-aceste locuri

Satul meu – Mileștii Mari!

III

A lăsat bătrânul Milea

Vorbă pentru fiii săi

Să nu părăsească glia

Dintre dealuri și din văi.

IV

Și-au fost vremuri de urgie

Sub tătari și otomani,

Țarii ne-au adus sclavia,

Dar am rezistat prin ani.

Refren:

De la Mândra spre Visoca,

De la Recea spre Hotar:

Dăinuie pe-aceste locuri

Satul meu – Mileștii Mari!

V

În livezi și în podgorii

E bogat acest meleag,

Se învârte în Dealul Morii

Roata vântului pribeag.

VI

Iar când soarele apune

Se aude un izvor,

Care murmură și-ți spune

Taina visului ușor.

Refren:

De la Mândra spre Visoca,

De la Recea spre Hotar:

Dăinuie pe-aceste locuri

Satul meu – Mileștii Mari!

(martie-aprilie 2014)