Dedicado a Mercedes
Ridocci y Luis
Miguel Malo Macaya
[69]
Anochecer tras anochecer cuanto más
oscurece en los cuerpos más transparente se vuelve tu mirada
Una música ausente suena desde
una orquesta invisible
Habitación por habitación morada
tras morada
Dedicat
lui Mercedes Ridocci și Luis Miguel Malo Macaya
[69]
Amurg
după amurg cât mai mult se întunecă în corpuri cu atât mai transparentă
devine privirea ta
O
melodie absenta sună de la o orchestră invizibilă
Odaie
după odaie locaș după locaș
Bella expresión que permea el arte del movimiento. Un abrazo Andrei.
RăspundețiȘtergereUn saludo, Leticia.
Ștergere